De la kóthornos la new media? Teatrul secolului XXI

Print Friendly, PDF & Email
Actualitatea | Autor: B-Critic | 8 mai 2017 |

JOI, 11 MAI, ORA 18.30, MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, PALATUL SUȚU, regizoarea Carmen Lidia Vidu și scenograful Adrian Damian discută cu criticul de teatru Cristina Rusiecki despre noile media și teatrul secolului XXI. În discuție va interveni și scenografa Irina Moscu, aflată la Arad. Doi dintre nominalizații la Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie de anul acesta împărtășesc din experiența lor și teoretizează pe marginea noilor media.

Pe vremea când coturnii (pantofii aceia cu talpă groasă care săltau actorii și le dădeau prestanță) simbolizau tragedia greacă, lucrurile erau atât de clare... Teatrul imita realitatea. Azi, în era post-adevărului, a virtualului și a hologramei, când totul mustește de stimuli, ce realitate i-a rămas de imitat? Mai poate bătrânul teatru să se strecoare pe sub pielea publicului asaltat din toate direcțiile de imagini, sunete și texte? Fidel și acum mimesis-ului, nu are încotro, se adaptează și preia noile media.

Comunică pantofiorii virtuali mai mult decât o făceau, pe vremuri, coturnii? Dictează ei un anumit tip de spectacol azi, când dramaturgia este din ce în ce mai mult concurată de mediaturgie? De la astfel de întrebări va porni conferința despre new media în teatrul secolului XXI. Provocați de criticul de teatru Cristina Rusiecki, vor reflecta și vor răspunde Carmen Lidia Vidu, regizoare care a consacrat conceptul de teatru multimedia în spațiul românesc, și unul dintre autorii celor mai pregnante spații teatrale, scenograful Adrian Damian. El a semnat, printre altele, decorul virtual al spectacolului O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de la Teatrul Național București. Sold out la fiecare reprezentație!

 

 

Cristina Rusiecki este critic de teatru și jurnalist cultural. Absolventă a Facultății de Litere și a Facultății de Teatrologie, își ia doctoratul cu o teză despre „Teatrul cruzimii” și spectacolele românești ale ultimului deceniu. În 2012, publică volumul Radu Afrim. Țesuturile fragilității, Editura Tracus Arte, București (tradus anul trecut în limba engleză), iar în 2013, volumul Despre dictatori și alți demoni. Iulius Caesar. Jurnal de repetiții, Editura ATENT, Teatrul Național Timișoara. De asemenea, a colaborat prin diferite studii la mai multe volume colective.