NAG 10 – Impresii de călătorie

Print Friendly
Arte | Autor: Nicu Ilie | 1 octombrie 2016 |

”Calea Victoriei 59, știți? Merg până la Romană și de acolo mai iau ceva?” ”Calea Victoriei 87-89”, rectifică omul după ce a căutat puțin printr-un vraf de hârtii A4 capsate fragil în colțul de sus. ”Am programul aici, primit de la agenția de turism”, mai adaugă el. Calea Victoriei e mare, de unde să știi pe unde e numărul ăsta. ”E o expoziție de fotografie acolo”, adaugă el, de parcă asta ar ajuta la ceva. 90 de spații expoziționale au aderat anul acesta la NAG, iar o parte din ele au avut și fotografie. ”Mergeți la Romană și de acolo pe străduțe, mai întrebați! 89 nu poate fi departe de Piața Amzei!” - informațiile primite sunt la fel de inutile.

La Noaptea Albă a Galeriilor nu vei găsi cohortele de la Noaptea Muzeelor, dar grupuri mici, de 2-5 oameni, rătăcesc prin tot Bucureștiul până mult după miezul nopții. Parte din vizitatori vin chiar din provincie, parte vorbesc limbi exotice, dar cei mai mulți sunt rezidenți ai orașului, oameni care pot vedea aceleași expoziții și la ore decente, dar nu o fac. Așa, grupate într-un eveniment dedicat, alături de alți oameni aidoma ție, expozițiile de pictură, sculptură, fotografie și arte noi devin mai interesante, iar tot fenomenul capătă parcă elementele unui ritual, ca o noapte de Paște a artei. Printre vizitatorii galeriilor sau pe străzile din jurul acestora vei găsi foști miniștri ai culturii sau actuali responsabili de ceva, critici de artă renumiți, colecționari ocazionali, mulți prieteni ai artiștilor, public avizat, dar și curioși care vor să ia parte la mica aventură sau la noul ritual. Replicile ce îți vin la ureche sunt pestrițe și reflectă diversitatea fenomenului. ”Bine ați venit, maestre” se amestecă în mod firesc cu ”Băi, și pe aici sunt niște galerii, pe străzile astea!”

nag10-mare2Majoritatea galeriilor sunt în centrul orașului și în Nord. Cartierele sunt aproape pustii. Rar, câte o fabrică părăsită a fost amenajată de un grup de inițiativă. Publicul nu e nici el foarte numeros în asemenea locații deoarece distanța față de toate celelalte galerii e mare și drumul ar fi obositor. În Nord, Bulevardul Primăverii a propus una dintre principalele atracții de anul acesta: previzualizarea Muzeului de Artă Recentă/MARe. Ridicată pe locul casei în care locuiseră, în perioade diferite, Ana Pauker și Gabriela Vrânceanu-Firea, viitoarea construcție a muzeului, încă cu schele pe ea, a fost deschisă publicului cu o mini-expoziție a unora dintre lucrările importante. Din cele 400 de lucrări ce vor face parte din colecția permanentă, conform pliantului deja tipărit, semnate de 70 de artiști români, acum au putut fi văzute sub 10%. Totuși, lucrări bune și foarte bune, cunoscute de amatorii de artă contemporană din licitații recente. Imediat sub scara de acces, vizitatorii puteau da ochi în ”Ochi” cu Țuculescu, o lucrare adjudecată în 2015 la Artmark cu 47.500 de euro. Alături, o pictură de Anca Mureșan, apoi alte nume sonore, cu lucrări reprezentative: Paul Gherasim, Maxim Liulcă, Florin Ciulache, Gili Mocanu, Teodor Graur. Expoziția a fost etichetată Mai-Mult-ca-Abstractul și ați putut deja citi despre ea pe B-Critic.

Avantajele șantierului: numărul de pereți era greu de calculat, la fel ca și noțiunea de spațiu închis sau spațiu deschis, iar la parter se putea fuma, cu scrumiere făcute din borcane cu apă - etichetate NAG - pe mese din paleți de lemn, cu bănci din paleți de lemn. Tot profitând de șantier, organizatorii au oferit vizitatorilor căști de protecție albe, etichetate NAG și numerotate. ”Ca să vă apere de artele rele”, a spus Erwin Kessler, directorul viitorului muzeu.

nag10-mare3

Căștile aveau, într-adevăr, să se dovedească utile în centrul orașului, unde drumul de la un spațiu expozițional la altul se făcea adesea prin șantiere sau pe lângă șantiere. Când nu ai cască de protecție, nici nu îți dai seama cât de multe clădiri se renovează și se anvelopează în București! În ce privește artele rele văzute la NAG, au fost și dintr-acestea, dar erau inofensive și te puteai apăra de ele și fără cască.

La palatul Știrbei, clădire chinuită juridic și administrativ, două expoziții distincte. Etajul a găzduit o microexpoziție Fikl, curatoriată de Anna Art Gallery și care a durat doar o noapte. Intitulată ”El Angel Exterminador”, expoziția a reunit câteva dintre lucrările ce fuseseră prezente, sub titlul ”Baroc Resurrection”, la Muzeul de Artă din Timișoara. Lucrările, de mari dimensiuni, de mare forță, caracterizate de o mare dorință de a șoca, dar și de un mare rafinament plastic, au fost printre cele mai interesante dintre cele văzute la NAG. În centrul grupurilor de vizitatori, o prezență barocă, artistul însuși, cu ciocate și pantalon strâmt, cu plete și un început de barbă, cu mișcări ample, aproape dansate, explicând tinerilor cum pot vedea pe net capodopera suprarealismului, filmul ”El Angel Exterminador” al lui Bunuel.

La parter, o expoziție colectivă, ”Space Flow”, inegală și compozită atât la nivel artistic, cât și la nivelul mediilor de expresie: fotografie, video art, mix media, instalație, pictură, street art. Autorii sunt tineri absolvenți de arte, unii dintre ei fiind expuși prea devreme, alții exact la timp. Nume de reținut: Sabina Suru și Raisa Hagiu.

Tot o expoziție colectivă, pe Victoriei puțin mai jos, la H'Art. Autorii nu mai sunt chiar tineri și mulți i-ar nota chiar printre consacrați: Nicolae Comănescu, Tara von Neudorf, Suzana Dan, Gili Mocanu, Dumitru Gorzo, Ecaterina Vrană sau Adrian Preda. Alături de ei, veteranul Ion Bârlădeanu cu două colaje. Tema întregii colecții e ”Bestiar”. Însă, deși numele sunt cunoscute, adevărate blazoane în gherila pentru recunoașterea artei noi în ultimul deceniu, lucrările sunt și aici inegale. Notăm la ”de ținut minte” lucrările lui Tara von Neudorf și Adrian Preda, acesta din urmă cu un ”Rinocer” ce aduce un dublu tribut fotografiei color și gravurii lui Dürer. În fața galeriei, tineri cu bărbi lumberjack vin, discută artă sau fotbal și pleacă pentru a reveni în câteva minute. Câteva motoare sunt parcate puțin mai încolo. Printre vizitatorii galeriei, iarăși, bărboșii sunt majoritari. Rar când vezi un bărbat fără barbă sau, minim, nebărbierit. Dacă din picturi și desene nu coboară destul rock, atmosfera e completată chiar de către vizitatori.

Noaptea e lungă și nu prea. Multe dintre expoziții sunt planificate doar până la ora 0.00. Tehnic, s-ar putea numi Apusul Galeriilor, dar ar fi în opoziție cu spiritul general al manifestării. E, mai degrabă, un răsărit, un început. Asta e concluzia. Foarte multe galerii și spații expoziționale s-au înscris anul acesta în proiect. Cele mai multe sunt, însă, foarte mici. Un apartament sau, uneori, o singură piesă din acesta. Există covrigării mai mari decât multe galerii. Altele au prezentat expoziții minuscule, începând cu cinci lucrări. Chiar și așa, printre picături, s-a putut vedea multă artă de calitate. Există muzee private, există rezidențe artistice, sunt galerii care, chiar dacă nu au un sediu stabil, au strâns în jurul lor grupuri de artiști care vor avea un cuvânt de spus în anii următori și care, e de așteptat, vor ajuta la transformarea spațiilor terne și kitsch în care, de regulă, locuiesc și lucrează bucureștenii.

serban-savu

Două expoziții de final: Uzina de fapte (în tipografia Universul, cu acces printre schele și materiale de construcții, ce bună a fost casca de la MARe!) și Ruxandra Ilfoveanu la Art Yourself, pe Bulevardul Dacia. Și un supliment, tot de la Art Yourself: o miniexpoziție Constantin Pacea cu nori proapeți-proaspeți (2015) pe care încă nu s-a uscat vopseaua.

(Fotografii de Nicu Ilie şi Carmen Corbu)

NAG10 în memoria telefonului