95 de autori… şi unde-s mulţi curajul creşte

Print Friendly
Carte | Autor: Carmen Corbu | 17 august 2016 |

"Şi eu am trăit în comunism", volum coordonat de Ioana Pârvulescu

Nu e uşor să-ţi povesteţi amintirile din perioada comunistă şi nici să le asculţi pe ale altora. Psihologii ar folosi cel mai probabil conceptul de disonanţă cognitivă, dar putem să-i spunem, simplu, şi ruşine. Oricum, într-un astfel de demers trebuie că apare, inevitabil, războiul fiecăruia cu el însuşi. Cartea Ioanei Pârvulescu dovedeşte, în aceste condiţii, mult curaj. Curajul de a apărea prea devreme, pentru cei care ar fi vrut să mai amâne. Curajul de a fi prea tonică, pentru cei care privesc înapoi cu mânie. Curajul de a avea prea multă acuitate, pentru cei obişnuiţi să blureze trecutul.  Şi chiar curajul de a nu fi perfectă. Dar… sunt 95 de autori. Responsabilitatea se împarte.

Fragment din carte

“Pentru mine, ca tată, cea mai neagră istorie din toată cariera școlară a fiicei noastre a fost – culmea – tocmai prima zi din clasa întâi. Tania o dichisise cu sacră ardoare pe Ana, bluză ca frișca, șorțuleț apretat, funde uriașe, totul cochet, pentru ca după câteva ore să mă trezesc că vine roșie de emoție de la școală, abia răsuflând. Eu o așteptam să-mi povestească de colegi, de doamna învățătoare, de cum arată clasa, cum sunt băncile, manualele, mă rog, tot tacâmul. Ea nu și nu: că să-i dau repede-repede bani, fiindcă și-a ”lăsat rând la coadă la brânză” și se dau numai câte două kile...” (Dan C. Mihăilescu) - pagina 143.

Alte cronici

Tania Radu, Revista 22
O carte mai degrabă înveselitoare. Râde în ea tinerețea celor de-atunci, râde și ușu­rarea celor de-acum, care scriu departe de coșmarurile povestite. Fără să vrei, te agăți de istoriile amuzante, îți faci pro­priul montaj de gaguri, fiindcă altfel – da­că ai trăit suficient de mult în comunism – vin după tine celelalte amintiri, de cu­loarea universală a betonului jegos, reci-făinoase, aproape moarte, ca și cum ar fi fost tot timpul iarnă, întuneric, zloată, igrasie, noroi, (…) N-a prea fost nimic de râs…
Citeşte în Revista 22

Nicolae Manolescu, România literară
Nu vreau să se creadă că umblu să caut nod în papură unei cărţi realmente interesante şi utile. Am citit-o cu satisfacţia de a vedea puse la dispoziţia tinerilor de azi şi, vai, şi a multor adulţi, informaţii despre chipul hidos al unui regim care stârneşte tot mai des, un sfert de secol după ce s-a prăbuşit, nostalgia atâtora, 47% conform unui sondaj de acum doi ani, incapabili să distingă între greutăţile vieţii cotidiene din postcomunism şi felul în care trăiam aproape cu toţii în comunism. Comunismul nostru cel de toate zilele era urmarea incontestabilă a unei politici. Nu căzuse din cer. Ne-am făcut-o cu mâna noastră în cea mai mare măsură… 
Citeşte în România Literară

si-eu-am-trait-in-comunism

Volum Colectiv
Coordonaor: Ioana Parvulescu
Editura: Humanitas
Anul publicării: 2015

Ioana_Parvulescu

Ioana Pârvulescu în dialog cu Cristian Pătrăşconiu 

Cristian Pătrăşconiu: Aş avea o curiozitate de ordin metodologic – cum apreciaţi că trebuie să arate o perspectivă „detaşată” cu privire la comunism? Ce e obligatoriu să conţină ea? 
Ioana Pârvulescu: Nu ştiu, e ca şi cum ai spune: cum ar trebui să arate o perspectivă detaşată asupra vieţii? Eu n-am căutat să am nici o perspectivă „ataşată”, nici una „detaşată”, eu am făcut aici o reconstituire a vieţii în comunism. 
Citeşte în LaPunkt