Carte de identitate

Print Friendly
Carte | Autor: Claudiu Sfirschi-Lăudat | 22 septembrie 2016 |

 

Carte de identitate

de Juan Goytisolo
Traducere de Andrei Ionescu
Editura LEDA, 2008

 

 

Tripticul răului - care cuprinde romanele Señas de identidad (Carte de identitate), Don Julian şi Juan sin Tierra - deschide un drum nou în literatura spaniolă a secolului XX, dezvăluind adevărul despre mizeria politică, morală şi culturală fără precedent a Spaniei franchiste şi postfranchiste. Interzisă cândva, apreciată apoi aşa cum se cuvine, trilogia reprezintă un veritabil monument istoric pentru poporul spaniol şi pentru literatură acestuia. Cu o structură narativă profundă, cu explorări fără limite ale limbajului, ea reprezintă totodată una dintre experienţele inovatoare cele mai radicale ale literaturii spaniole contemporane.

Deşi ficţionale, aceste trei cărţi conţin, în acelaşi timp, şi pasaje autobiografice, reflectând experienţă înstrăinării, pe care Goytisolo a trăit-o atât în Spania, cât şi în exil. Împreună, cele trei romane oferă o demitizare a culturii, ideologiei şi limbii spaniole, o respingere nu doar a ficţiunii realiste, dar şi a ideii în sine de gen literar.

Shomit Dutta, Time Literary Supplement

Juan Goytisolo nu e uşor şi nici confortabil de citit. E plin de furie, de frustrare, de disperare, însă efortul cu care se străduieşte să spună adevărul şi să construiască o viziune nouă, o literatură nouă e remarcabil. Ceea ce urmează Cărţii de Identitate e o radicalizare a acestui efort, iar în Juan fără ţară Goytisolo îşi prezintă şi perspectiva noii lui construcţii: cultură arabă.

- Anda Grarup, pe blogul Pas cu pas - citește

Marea trilogie a lui Goytisolo este nu doar expresia unei noi viziuni romaneşti, ci şi o extraordinară demonstraţie despre posibilităţile, practic, nelimitate, după părerea autorului, ale limbajului şi mai cu seamă ale unui nou tip de limbaj romanesc, pe care el îl va numi „polisemic”. [...] Romanele din Tripticul Răului se constituie, pe de o parte, într-o excelentă expresie a capacităţii literaturii spaniole de a oferi un răspuns pe măsură provocării latino-americane, iar pe de alta, a aceleia a lui Goytisolo de a structura o trilogie cu reale valenţe muzicale şi plastice: dacă primul volum al trilogiei este perfect raportabil la tehnica muzicală a contrapunctului, următoarele pot fi comparate cu arta plastică a secolului XX, căci, de la abstracţionismul lui Jackson Pollock la expresionismul abstract al lui Willem de Kooning, în Juan fără de ţară se găseşte totul.

- Rodica Grigore, în Viața Românească (8/2016) - citește

Semnal literar

carteidentitate

 

JUAN GOYTISOLO (n. 1931) face parte din galeria marilor nume ale literaturii spaniole. Ca intelectual profund implicat în tragedia țării sale, s-a opus regimului franchist. În anul 1956, se stabilește la Paris, unde lucrează la Editura Gallimard. Între anii 1969 și 1975 predă literatura în universități din California, Boston și New York, devenind în același timp un nume nelipsit din coloanele presei spaniole (în special cotidianul El País). În anul 1996, părăsește Parisul pentru Marrakech. Opera sa a fost încununată cu numeroase premii, precum Europalia (1985), Nelly Sachs (1993), Octavio Paz de Literatura (2002) și Juan Rulfo (2004).