Codul asasinilor / Assassin’s Creed (să-i zicem „film”; 2016)

Print Friendly, PDF & Email
Film | Autor: Nicu Ilie | 20 ianuarie 2017 |

Assassin's Creed (2016)

Regia: 
Justin Kurzel

Scenariul:
Michael Lesslie, Adam Cooper, Bill Collage (adaptare a jocului video omonim)

Actori:
Michael Fassbender, Marion Cotillard, Jeremy Irons, Brendan Gleeson, Charlotte Rampling, Michael Kenneth Williams, Denis Ménochet, Ariane Labed, Khalid Abdalla, Essie Davis, Matias Varela, Callum Turner, Carlos Bardem, Javier Gutiérrez, Hovik Keuchkerian, Crystal Clarke, Michelle H. Lin, Brian Gleeson, Julio Jordán, Rufus Wright, Angus Brown, Kemaal Deen-Ellis, Aaron Monaghan, Thomas Camilleri, Marysia S. Peres, Jeff Mash, James Sobol Kelly, Gabriel Andreu, Yuric Allison, Joe Kennard, Gertrude Thoma, Juan Pablo Shuk, Coco König

Durata:
1h 55min

Buget: $125.000.000 (cf. IMDB)
Încasări: $188.333.365 (cifre parțiale; cf. Mojo)

Valoarea cinematografică a filmului fiind nulă, ne putem concentra pe accesoriile cognitive (anume pe pastișa istorică; despre filosofia filmului să îi lăsăm pe copiii de cinci ani să se pronunțe).

Jocul din care vine filmul a fost numit 'un RPG pentru tocilari'. Numai că publicul său țintă nu sunt tocilarii autentici, ci cei care recitau lecția ce le era șoptită din bancă: după ureche. Publicul țintă al acestui film este același ca al lui Dan Brown: amatorii de „ponturi”, chestii grele - conspirații politice, vedete ale istoriei - care să sune șocant și doct, dar să rămână extrem de facile. Prostii împachetate sofisticat. Doar un exemplu: finalul filmului îl implică pe netam-nesam pe Cristofor Columb, căruia i s-ar fi dat să păstreze o chestie importantă. Auzind asta, personajele dau fuga în Sevilla, în catedrală, unde e mormântul navigatorului, deschid cripta și găsesc chestia nemaivăzută. Dar, în istoria reală, Columb a murit în Caraibe și a fost reînhumat de trei ori, ajungând în Sevilla doar o parte din osemintele sale (și nu e cert că au fost repatriate rămășițele corecte și nu ale altui colonist). Cu ocazia reînhumărilor, conținutul mormântului a fost atent inventariat, iar existența unui artefact ciudat nu scăpa neremarcată. 

Filmul, ca și jocul video, n-avea nimic de pierdut dacă se strecura prin istorie fără să atingă evenimente relevante pe care să le „interpreteze” stupid. Ce au de făcut personajele e să sară pe clădiri, la nesfârșit. În scurtele momente de pauză le-ar fi prins bine niște dialoguri relaxate, cu ceva umor, fie și cu tentă conspiraționistă. Scenariștii s-au încrâncenat însă în a se agăța de evenimente și fenomene reale - ultimele regate musulmane din El Andalus, templieri, inchiziție, masonerie, hașișini și altele, ceea ce e ca și cum cineva s-ar încăpățâna să insiste că Zidane a jucat la Ajax Amsterdam, unde a fost coleg cu Eusebio, iar antrenor era Lucescu. Adică niște enormități fără cap și coadă, fără vreun scop anume, doar să pară că are și el ceva de spus.

Merită totuși o mențiune pozitivă grafica istorică a filmului și a jocului, care ar fi meritat o soartă mai bună.