La marginile spectrului vizibil: „Demonul de neon”

Print Friendly, PDF & Email
Film | Autor: Nicu Ilie | 29 noiembrie 2016 |
Narativul
Jesse, o fată care-și dorește foarte mult să devină fotomodel, se mută în Los Angeles. Ascensiunea ei fulgerătoare, tinerețea și vitalitatea ei nasc gelozii și complicități. Unele fete i se înclină, altele sunt gata să-și folosească toate mijloacele pentru a-i submina calitățile.

filmedefestival.ro

Narativul
Pelicula spune povestea lui Jesse, o frumoasă dar foarte tânără şi aparent inocentă adolescentă de 16 ani (rol interpretat de Elle Fanning), care ajunge dintr-un cătun în jungla modelling-ului din Los Angeles. Pe măsură ce cariera ei de model prinde aripi, candoarea şi inocenţa îi sunt consumate rapid de un grup de profesionişti feroce ai industriei.

revista22.ro

Narativul
Semnat de regizorul lui Drive și Only God Forgives, Nicolas Winding Refn, The Neon Demon a polarizat critica internațională. Horror-ul psihologic ultra-stilizat este plasat în lumea înșelătoare a modei din Los Angeles și urmărește ascensiunea fulgerătoare a unui fotomodel (Elle Fanning) și geloziile și complicitățile care se nasc în jurul ei.

radioromaniacultural.ro

Impresii

Subiectul e foarte bun, cinematografia e foarte bună – dar fiecare în legea sa. A fost un pariu regizoral să trateze subiectul lent, minimalist, glossy. Dar un pariu greu de câștigat. Câteva dintre cadre sunt atât de reușite din punct de vedere plastic încât puteau fi vândute separat, ca videoinstalații. Alegerea gamelor cromatice, cu saturații în ambele margini ale spectrului vizibil, spre infrared și spre ultraviolet, aduce și ea tensiune plastică și tensiune dramatică. Estetismul imaginii, hermeneutica geometrică, decorurile neobaroce ajută în bună măsură povestea, dar intră în conflict cu ea exact în punctul culminant.

mtm5ntq4nde1njuznze3ntew

Filmul a fost descris de către regizor ca un horror din care lipsesc imaginile horror. Cronicile de film fac un loc comun din expresia „horror psihologic”. Dacă ar fi citit mai mult Eliade, cronicarii puteau vorbi despre forța primitivă a poveștii, demnă de misterele antice. Alți critici, cândva, vor analiza componenta mistic-simbolică a canibalismului în paralel cu misterele sacralizante creștine: cuminicătura. Există și un alt nivel de comunicare al filmului, mai jos, mai accesibil, mai abstract. Obsesia contemporană pentru frumos - o valoare scoasă din corelație cu toate celelalte, cu binele în primul rând - căutarea unei perfecțiuni lipsite de orice conținut.

Alegerile cinematografice sprijină până la un punct (iar acel punct e abstractizarea) liniile de interpretare a narațiunii. Dar, de la un moment încolo, raportate la subiect, imaginile estetizante devin superficiale, disonante, inumane. Cu siguranță, asta a și fost intenția regizorului, dar, pentru a fi artă, produsul cultural trebuie să fie mai mult decât frumos şi deștept: trebuie să fie uman prin mijloacele umanului.

Franța - Danemarca - SUA

Nicolas WINDING REFN – Regia
Mary LAWS, Nicolas WINDING REFN,  Polly STENHAM – Scenariu/Dialoguri
Natasha BRAIER – Imagine
Matthew NEWMAN – Montaj
Cliff MARTINEZ – Muzică
Eddie SIMONSEN, Anne JENSEN – Sunet

Distribuție

Elle FANNING
Jena MALONE
Abbey LEE
Bella HEATHCOTE
Desmond HARRINGTON
Karl GLUSMAN
Christina HENDRICKS
Keanu REEVES

La ce e bună frumusețea?

Demonul frumuseţii, de Angelo Mitchievici
Demonul de neon face parte din această serie a unei cinematografii hipnotice cu personaje somnambulice, scufundate în mediul de acvariu somnolent al unor medii exclusiviste, etanşe şi alienante. Frumuseţea este tema acestui film centrat în jurul fabricii de frumuseţe a top modellingului care ne propune corpul feminin ca un obiect estetic drenat de ultimele reziduuri de afectivitate, un corp rece, aproape spectral.

citește cronica în „România literară”

Un Narcis în fiecare dintre noi, de Claudia Cojocariu
Cel mai recent film al lui Nicolas Winding Refn dovedește că fiecare ființă umană are o dată de expirare. Iar acea dată anunță declinul statului social, într-o realitate digitalizată și cosmetizată, unde promovarea de sine devine un atu, iar naturalețea rămâne o virtute (greu de dobândit) pentru care mulți ar face lucruri terifiante.

citește articolul în „Cultura”

Un film ca o poezie de E.A. Poe, de Diana Scarlat
Asemenea unei poezii a lui Poe, dar exprimată în metafore vizuale, Neon Demon îmbină scene ce par de un maxim realism cu pasaje onirice, situații şi dialoguri absurde, îmbinarea atingând apogeul în momentele care doar sugerează violența, pericolul iminent sau mizeria umană interioară, contrastantă cu frumusețea fizică strălucitoare şi excesivă.

citește articolul în „Jurnalul național”