„Rogue One” – cel mai bun sau cel mai prost „Star Wars”?

Film | Autor: Nicu Ilie | 13 decembrie 2016 |

Rogue One: A Star Wars Story - Rogue One: O poveste Star Wars (2016)

Regia: Gareth Edwards
Scenariu: Chris Weitz, Tony Gilroy, John Knoll, Gary Whitta, bazat pe personajele create de George Lucas
Actori: Felicity Jones, Diego Luna, Alan Tudyk, Forest Whitaker

Filmul încă nu a avut premiera nici în țară, nici în străinătate (data anunțată pentru România este 15 decembrie) și „Rogue One” a primit deja o nominalizare la premii (Teen Choice Award). În plus, vizionările pentru presă au produs zeci de cronici în mass media internațională. Concluzia lor? A) „Rogue One” este cel mai bun „Război al stelelor” ever. B) „Rogue One” este cel mai prost „Război al stelelor” ever.

Să vedem taberele.

Yago García, Cinemania:

Să spunem lucrurilor pe nume: Rogue One este cel mai bun Star Wars de foarte, foarte mult timp. / citește cronica (ES)

Colin Covert, Minneapolis Star Tribune:

"Rogue One: A Star Wars Story" arată că universul "Star Wars" poate produce divertisment adult de calitate fără a pierde nimic din energia sa frenetică. / citește cronica (EN)

Kyle Smith, New York Post:

Filmul este complet diferit, mai sofisticat decât cele mai recente producții din serie, prea preocupate de efectele speciale, incluzând pelicula așa-și-așa „Trezirea Forței”. / citește cronica (EN)

 

Richard Brody, The New Yorker:

Lobotomizat și depersonalizat, “Rogue One: A Star Wars Story”, cel mai recent dintre filmele francizei, este un produs pur și perfect care face ca aroma anului trecut, “Star Wars: Trezirea Forței”, să fie percepută ca un produs cu multă căldură umană și subtilitate dramatică. Desigur, filmul lui J.J. Abrams („Trezirea Forței” - n.n.) a oferit mai degrabă un simulacru al acestor valori - dar cel puțin a încercat. Regizorul filmului “Rogue One”, Gareth Edwards, a pășit într-o tocană mitopoetică, pe alocuri negătită, pe alocuri arsă (...), iar preocuparea față de impactul asupra fundamentaliștilor seriei a determinat precauții care duc filmul până în pragul pasivității. Regizorul nu a lăsat niciun personaj, deși beneficia de o distribuție formidabilă, nici măcar efectele speciale (la care, altădată, el însuși se dovedea a fi un maestru), să se apropie cât de cât de viața adevărată. / citește cronica (EN)