Legendă la o fotografie a pieţei de carte: Cititor în faţa stemelor din lauri

Print Friendly, PDF & Email
Metacultura | Autor: Carmen Corbu | 9 septembrie 2016 |

Despre Piaţa de Carte în ziua de dinaintea Nopţii Literaturii. O abordare empirică. 

Nu face subiectul acestui text şirul lung şi trist al motivelor pentru care piaţa românească de carte e aşa cum e. Zona asta merită şi chiar reclamă o abordare serioasă şi integratoare, în care mulţi specialişti, de la antreprenori, promoteri şi marketeri până la antropologi, psihologi şi sociologi ar trebui să se pronunţe şi să pună cap la cap – lucru greu de făcut în România, azi – teoriile şi soluţiile. Oricum, la fel stau lucrurile şi cu filmul românesc şi cu arta plastică românescă, deci ar fi de muncă. Ce se vede cu ochiul liber e o falie uriaşă între creator şi public, pe care preferăm să nu ne-o amintim în fiecare dimineaţă când ne trezim, aşa... pe motiv de autoprotecţie. În plus, de ce să nu ne petrecem în continuare ziua şi să nu ne desfăşurăm evenimentele la care participăm noi şi ai noştri sub patronajul convenţiei unanim acceptate că valoarea are răbdare şi că avem destul timp înainte? Recent, la o dezbatere, Bogdan Ghiu a citit întreaga poză în următorii termeni: „Piața de carte românească e una paradoxală, o piață eroică, deoarece este ținută în viață de producători, și nu de cititori.”

Sigur, producătorii şi eroismul lor merită toată consideraţia. La fel şi aserţiunea rostită de Bogan Ghiu. Dar unde e şi ce face publicul în timpul ăsta? Şi, mai ales, cine încearcă să afle? Şi care sunt termenii în care se citeşte poza în sens invers, adică de acolo de unde se uită publicul? Până când profesioniştii ne vor pune pe masă nişte studii pertinente şi nişte rezultate credibile, putem să o luăm empiric, pe urmele câtorva aspecte.

Unul, de antrenament: Stan V. Cristea şi o selecţie din volumele publicate: Vârsta mă arde, Bucureşti, 1987; Publicaţii periodice roşiorene. 1894–1974, Roşiori de Vede, 1993; Alexandria – 160 de ani, Alexandria, 1994; Publicaţii periodice alexăndrene. 1889–1994, Alexandria, 1994; Judeţul Teleorman. Dicţionar biobibliografic, Alexandria, 1996; Străluminări, Alexandria, 1996; Nelinişte şi fluturi, Alexandria, 1999; Eminescu şi Teleormanul, Alexandria, 2000; Introducere în istoria culturală a judeţului Teleorman, Alexandria, 2002; Aprinderea de vise, București, 2005; Dicționarul scriitorilor și publiciștilor teleormăneni, Alexandria, 2005; Poemozii, Alexandria, 2005; Rătăciri în ispită, București, 2005; Stemele din lauri, București, 2005; Momente de arhitectură ecleziastică din județul Teleorman, Craiova, 2006; Constantin Noica. Repere biobibliografice, București, 2009; ed. București, 2011; Turla vederii, poemozii & desene, București, 2010; Marin Preda. Repere biobibliografice, București, 2012.

După cum se poate observa, în anul 2005 autorul de mai sus a publicat cinci volume, trei dintre ele numai la edituri din Bucureşti. Pentru aceste volume s-au scris recenzii în mai toate publicaţiile culturale. Ceea ce înseamnă, cel mai probabil, că ele sunt parte din oferta pieţei de carte. Poza, la finalul acestei cercetări empirice, ar avea următorul narativ: cititor în faţa stemele din lauri.

cititor

Intervenţia lui Bogdan Ghiu 
Articolul pe Agentia de carte

 

Despre Bogdan Ghiu