Bobi Pricop sau nenumărate sunt căile de a face teatru (Portret)

Print Friendly, PDF & Email
Portrete | Autor: Cristina Rusiecki | 17 noiembrie 2018 |

New media, tehnologie, proiecții live, silent disco, holograme în teatru... Un teatru cu imagini spectaculoase, de secol XXI, decupate din vizualul de azi, cu lipici la publicul care umple sălile cu vârf și îndesat. Toate acestea îl recomandă pe Bobi Pricop ca regizor multimedia. Și totuși, el declară că new media îi sunt utile numai în măsura în care sprijină povestea adăugând un supliment de emoție. Ține să precizeze că, mai important decât sarabanda de tehnici de nouă generație, este modul în care ele se lipesc organic de poveștile spuse de actori.

Opulență vizuală, proiecții, lasere, geometrie, oglinzi imense care reflectă tot ce e în jur, explozie de stele și de planete ce integrează deopotrivă actori și spectatori... La un moment dat, în timpul spectacolului de la TNB, O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, din sală se aude un wow general. Dar tehnicile care iau literalmente ochii nu reprezintă o desfășurare în sine, ci fragmente dintr-un cod ce traduce viața interioară a personajului autist, percepțiile și modul diferit în care mintea lui coagulează și structurează lumea.

Nici în UFO, unde fiecare personaj își povestește întâlnirea cu un OZN, mijloacele de nouă generație, cu ecran de proiecție în spate, podea pe care se proiectează, plus un tul transparent pe care se retroproiectează imaginile, ca și filmarea live a succesiunii de monologuri de pe scenă nu descind, paradoxal, din cine știe ce SF. Fiecare personaj nu face decât să-și relateze experiența revelatoare, întâlnirea cu sinele, cu esența, cu matricea interioară, rotundă și plină, urmată, de la caz la caz, după propria formă mentală, de adevăr, de experimentarea plenitudinii, de liniște, de bucurie, de iluminare sau de extaz. Spectacolul se dovedește unic pentru acel public curios să vadă la teatru mai mult decât what you see is what you get și feluritele sale forme de a se reprezenta pe scenă. În era în care meditația și exercițiile spirituale sunt tot mai răspândite pe planetă, puține texte și, implicit, puține producții se adresează acestui spectator interesat de adâncimile interioare, de nevoia de un adevăr transcendent, de a echilibra abisurile din sine, de a găsi esența care vindecă. Iar UFO o face.

Unică în peisajul nostru teatral a fost și o altă montare a lui Bobi Pricop, Pisica verde (despre care puteți citi pe îndelete mai jos), cel mai imersiv spectacol de teatru pe care mi-a fost dat să-l văd. Cu căștile pe urechi, în care urlă muzica, spectatorii se amestecă, pe scenă, cu actorii. Se așază unde au chef. În jur, câțiva dansează. Alții preferă să asculte muzică. Din când în când, se aude câte un chiot extatic. Conectat la atmosfera din Clubul Periferia, publicul reperează cu greu personajele din orașul de provincie, atunci când încep să-și spună povestea.

Cinci ani de carieră și câteva spectacole montate în feluri nemaivăzute la noi. Vă las să vă pronunțați singuri asupra talentului acestui regizor. Bobi Pricop este și cel care, asistat de scenograful Adrian Damian, a adus, în Tigrul din orașul nostru, Teatrul „Matei Vișniec”, Suceava, primele holograme în spectacolul românesc de teatru. În Kepler-438B de la Teatrul Odeon, multitudinea de plasme, transmisiunea în direct, pe scenă, a ceea ce se filmează live, pe croma, în foyer, ca într-un studio TV, se dovedeau mijloacele complet adecvate unui spectacol care parodia clasa politică internațională. Filmarea live în spații mici, de sală studio, o mai folosise și în Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas, Teatrul „Regina Maria”, Oradea, unde personajele care intră în relație, parte a unei realități pluri-intermediate, nu se privesc față în față. Dar prim-planurile descoperă tensiunea personajelor și ajută publicul să empatizeze. Aceeași tehnică va apărea și în Teroare, Teatrul Național Târgu Mureș, spectacol cu final decis de public, construit în jurul unei dezbateri etice. Prim-planurile oferite de filmarea live urmăresc schimbările de dispoziție, reacțiile de pe fața personajelor, creând o breșă în jocul lor minimalist și ajutând publicul să participe la dinamica lor interioară.

Bobi Pricop nu este doar un regizor-apendice al noilor media în teatru. Nu se cantonează doar în tehnologie, oricât de complex și de strălucitor ar fi limbajul acesteia. Așa cum am menționat mai sus, unele spectacole ale lui folosesc mijloace minimale. Intenția din spatele tehnologiei contează! Bobi Pricop tinde către un teatru imersiv care să capteze publicul și să-l absoarbă în universul spectacolului. Se întâmplă ca regizorul să renunțe complet la „jucăriile” oferite de new media. Montările acestea, unde alege să nu recurgă la lasere și holograme, constituie propuneri la fel de valide, ba chiar cu un plus de dramatism, așa cum au fost Jocuri în curtea din spate, cu care a spart gura târgului chiar de la debut, sau Bull, de la Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, Arad, un spectacol despre loviturile infernale pe care și le aplică angajații aflați în concurență.

Nici urmă de tehnologie nu strică relația organică între actori și publicul printre care aceștia se amestecă în Autorul, Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova. Aici, Bobi Pricop investighează noi modalități de a interacționa cu publicul. Povestea se aude atât de aproape, spusă de vreunul dintre vecinii de scaun, realitatea este atât de șocantă, încât spectatorul asistă la o experiență pe care nu a mai traversat-o până acum la teatru.

Ceea ce frapează la montările lui Bobi Pricop, în ansamblu, este un fel nebătătorit și onest de a căuta adevărul, de a-și subjuga mijloacele sclipitoare nu spectaculosului, ci unei realități pline de substanță care crește, milimetru cu milimetru, din desfășurarea poveștii.

Ultima premieră a lui Bobi Pricop a fost Teroare de Ferdinand von Schirach, Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”, un spectacol în care publicul dă verdictul Vinovat / Nevinovat în cazul personajului principal, stabilind, astfel, și finalul.

O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii, TNB

Tigrul din orasul nostru, Teatrul Matei Visniec

Despre Bobi Pricop

 

Bobi Pricop a studiat Arta actorului, între 2005–2008, clasa prof. Sanda Manu, la Universitatea „Spiru Haret” București, apoi, între 2008 și 2011, Regie de teatru la UNATC, studii continuate, între 2011–2013 cu Masterat - Regie teatru.

După absolvire, cu spectacolul Jocuri în curtea din spate de Edna Mazya, preluat de Teatrul Act în 2011, spectacol multipremiat, regizorul a continuat să lucreze obținând repede recunoașterea și montând în cele mai importante teatre ale țării. În cinci ani de la terminarea studiilor, cariera sa cuprinde deja numeroase producții ca Profu’ de religie de Mihaela Michailov, la Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 2013, spectacol, de asemenea multipremiat, care a obținut și Premiul publicului (locul II) la Bienala de Dramaturgie New Plays from Europe de la Wiesbaden în 2014. La același teatru, a făcut și asistență de regie la Rinocerii de Eugène Ionesco, în regia Robert Wilson.

În 2015, montează la Teatrul „Regina Maria”, Oradea, Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas de Dennis Kelly și Iluzii de Ivan Vîrîpaev, la Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova. Tot acum regizează și Ashes Afar de Andreea Borţun, Compania Vanner, Edinburgh Fringe, care obține Premiul pentru cel mai bun spectacol, cea mai bună actriţă (Crissy O’Donovan) şi premiul pentru dramaturgie în cadrul Festivalului Bucharest Fringe.

În același an, 2015, montează Pisica verde de Elise Wilk la Teatrul „Luceafărul”, Iaşi, spectacol care obține nominalizare la Premiul pentru cel mai bun regizor la Premiile UNITER, 2017 și ia Premiul de excelenţă în cadrul Festivalului Impuls, Bucureşti. În 2016, urmează O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, după un roman de Mark Hadden, adaptare de Simon Stephens, Teatrul Național din București, care obține Premiul pentru cel mai bun spectacol la Excelsior Teen-Fest, 2017, Premiile pentru regie și cel mai bun spectacol, la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, 2016 și o nouă nominalizare la Premiul pentru cel mai bun regizor, la Gala premiilor UNITER, 2017.

Urmează Bull de Mike Bartlett, Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, Arad, Tigrul din orașul nostru de Gianina Cărbunariu, Teatrul „Matei Vișniec”, Suceava, Kepler-438B de Guillem Clua, Teatrul Odeon, iar în 2017, Un stejar de Tim Crouch, Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, Războiul nu a început încă de Mikhail Durnenkov, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești, UFO de Ivan Vyrypaev, Teatrul Național din București și Autorul de Tim Crouch, Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova. În 2018, montează Teroare de Ferdinand von Schirach, Teatrul Național Târgu Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”.

Probabil cea mai importantă nominalizare a lui Bobi Pricop este cea din 2017 la Premiul Europei pentru Noi realități teatrale, o distincție prestigioasă acordată de Comisia Europei.

 

Special: Dezbaterea „Katharsis și tehnologie. Noile media pun pe fugă emoția?”

„Tehnologia funcționează numai pentru a amplifica emoția”

  Rândurile de mai jos transcriu conferința Katharsis și tehnologie. Noile media pun pe fugă emoția? organizată de Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu. Când alegi o asemenea temă, primul invitat la care te gândești în România 2018 este regizorul Bobi Pricop. El pare cel mai dedicat și cel mai performant regizor care integrează new … Continuă lectura "„Tehnologia funcționează numai pentru a amplifica emoția”"

Citește mai departe

Cronici

Disco silent și fantasma de grup

Zgomot. Decibelii îți pătrund în măduvă. Lumina e slabă. Din când în când, valuri de fum. În jur, tineri cu căști pe urechi. Țipă. Nu se opresc din dans. Mișcare în toate colțurile. Lumea se agită, se plimbă de colo-colo, își schimbă locul. Din întuneric, în căști, se aud voci care povestesc. Nu știi de … Continuă lectura "Disco silent și fantasma de grup"

Citește mai departe

Vinovat sau nevinovat?

Teatrul Național Tîrgu Mureș, Compania „Liviu Rebreanu”, joacă pe cai mari în stagiunea aceasta. Cîte teatre din România s-ar putea mîndri cu următorul plan pînă la sfîrșitul anului: Teroare de Ferdinand von Schirach, regia Bobi Pricop, Navigatorul de Conor McPherson, regia Cristi Juncu, Mocheta de frații Presnyakov, regia Sorin Militaru, D´ale carnavalului, regia Adi Iclenzan, … Continuă lectura "Vinovat sau nevinovat?"

Citește mai departe

Un sfat bun nu face cît o măslină moartă

O insulă este pe cale să fie înghițită de ape. Dezastrul se va petrece în scurt timp. Toate celelalte pămînturi ale arhipelagului au fost deja scufundate. În fața camerelor, președintele celor 30 000 de locuitori cere ajutor în echipament de scafandru. Solicitările decente, la nivel diplomatic, din ultimii ani, au rămas fără rezultat. Speră ca … Continuă lectura "Un sfat bun nu face cît o măslină moartă"

Citește mai departe

Despre Bobi Pricop pe B-Critic