Florin Fieroiu – O mișcare pentru fiecare milimetru de emoție

Print Friendly, PDF & Email
Portrete | Autor: Cristina Rusiecki | 11 noiembrie 2018 |

 

Actorul își spune replica. Mâna lui desenează o mișcare ca să întărească sensul celor spuse. Sau corpul i se apleacă puțin. Sau face câțiva pași într-o anumită direcție. Noi, publicul, reținem doar ce a vrut să exprime cu fața, corpul și vocea, adică cu instrumentele lui de bază. Când ieșim din sală ne mirăm cât de expresiv a fost. Puțini dintre noi stau să decripteze semnele pe care le transmit corpurile de pe scenă în timpul unei reprezentații. Luăm personajul ca pe un tot organic, așa cum și trebuie, iar universul spectacolului ne absoarbe. Nu prea stăm să ne gândim că performanța actorului ține și de mișcările pe care le face, mai cu seamă când nu există o coregrafie explicită. Nu ne punem problema mișcărilor care redau intențiile actorului și ale regizorului. Dar în spatele expresivității corpului unui actor se află adesea coregraful. El este cel care face ca unul dintre instrumentele fundamentale ale interpretului să-l asculte orbește pe acesta în ce are de transmis și să-l ajute să devină expresiv.

Cu mulți ani în urmă, la Sibiu, o actriță, în febra emoțiilor pentru premiera care se apropia, mărturisea că de abia îl așteaptă pe Florin Fieroiu. Trecuseră mai multe săptămâni de repetiții, dar, spunea ea, când vine Florin Fieroiu totul se limpezește. Personajul îi devine clar. M-am mirat: nu regizorul face asta? Ba da, și regizorul, dar când vine Fieroiu totul se luminează, ea știe încotro să o ia și asta îi dă o direcție pentru întregul personaj. Lucrurile se structurează în mintea ei cu ajutorul mișcării.

Publicul nu are cum să ghicească un asemenea secret pentru că Florin Fieroiu nu vine la repetiții cu o coregrafie lucrată de acasă punct cu punct. Dimpotrivă, se pliază pe dispoziția și pe disponibilitățile actorului, îl ajută să-și extindă paleta, să-și conștientizeze mișcările și să-și atingă maximum de expresivitate. Expresivitatea lui, nu una pusă cu mâna de coregraf. Și astfel personajul rămâne organic al său, oricâte volute ar face prin spațiu. Crește în el și se mișcă după specificul interpretului. Coregraful nu intervine decât ca să potențeze calitățile și trăsăturile actorului. Ceea ce face Florin Fieroiu – și asta explică admirația tuturor colegilor pentru felul său de a lucra – este să-i ajute, printr-un soi de maieutică coregrafică, să-și înțeleagă mai bine felul de a se mișca, să le reteze excesele și să-i ghideze cu discreție.

Ar mai trebui, însă, adăugat ceva. Puțini oameni dintre cei care lucrează prin excelență într-un domeniu al comunicării, cea artistică, știu să comunice atât de bine ca Florin Fieroiu. De la întâia propoziție, pare că-l cunoști de o viață. Deschis, din prima clipă face o vrajă și stabilește un fel de complicitate – numai a lui – cu interlocutorul. Are nămeți de umor, de empatie și de inteligență emoțională. Nu-și ridică baricade de apărare și nici nu are de ce. Dacă există un antipod al tipului gomos, atunci coregraful de care vorbim este acela. N-am întâlnit om din breaslă căruia să nu i se lumineze fața când vine vorba de Florin Fieroiu.

„L-am sunat să îl întreb dacă merg în direcția bună cu un proiect. M-a întrebat cum îmi merge pe la teatru și am început să-i zic diplomatic ce și cum. La care el m-a oprit și mi-a zis: «Olghi, hai lasă-mă, că ne cunoaștem de mult, zi care-i problema». Un om extrem de generos. Este foarte unduios Florin și mlădios. Una-două mă ridica și mă învârtea la repetiții, apoi le zicea partenerilor să încerce și ei. Arăta așa natural la el, că se înhămau imediat să facă figura. NU le ieșea partenerilor... Florin lua felul lor de a se mișca, pentru a compune cea mai expresivă coregrafie posibilă. Stilul lui de lucru cu corpul actorului e rar. Îl dau mereu ca exemplu. În conceptul spectacolelor intrevine mereu cu o tentă foarte curajoasă, contemporană și naturală. Adică îți propune să dansezi sacadat prin voma altuia pe o melodie de operă. Asta e partea naturală. Curajul și contemporaneitatea ideilor se văd apoi în spectacole. Nu m-am săturat să lucrez cu el. În el am încredere deplină. Am început să lucrăm în 2010. Un profesor mai bun pe mișcare scenică și performance nu puteam avea.”
Olga Tőrőkactriță Teatrul German de Stat Timișoara
„Florin e un om incredibil de talentat, cu o inteligență relațională cu totul ieșită din comun, cu intuiții fabuloase, de aceea poate și este atât de iubit de toți cei cu care lucrează. Este un artist care a colaborat cam cu toată lumea bună din teatrul românesc, oameni de la care – o declară el însuși –, a învățat foarte mult, dar ale căror spectacole le-a și îmbogățit semnificativ cu inventivitatea și umorul lui spumos oltenesc. Felul în care înțelege el mișcarea într-un spectacol e poate mai puțin vizibil pentru ochiul neavizat, deoarece intervențiile lui sunt atât de organice cu propunerea regizorală, dar și cu corpul și experiența personală a actorilor, încât cu greu poți decela care e contribuția lui când vezi produsul finit. Cu toate acestea, spectacolele la care am lucrat cu el sunt impregnate de un ferment care le dă o aromă cu totul aparte. Cine îl cunoaște îl vede pregnant pe Florin în calitatea mișcării scenice, în privirile, gândurile, în umorul absurd al performerilor, ceea ce nu e deloc de ici de colo. Pentru că Florin, departe de a fi doar un coregraf (balerin, după cum îi spune Vlaicu Golcea), este un minunat creator de spectacol”.
Radu Nicaregizor
„Într-o lume artistică în care ego-ul devine creierul-motor, Florin dansează cu o eleganță care-l poate face translucid câteodată, dar cu siguranță definitiv șarmant și de neînlocuit. Delicatețea cu care devine din când în când structura de rezistență a multor producții, abilitatea de a reformata cromozomii rebeli sau lunatici din ADN-ul spectacolelor, incapacitatea ne-evoluționistă de a jigni, devotamentul față de cauza fiecărui proiect din care face parte, profundul respect față de personalitatea fiecărui performer cu care lucrează, modestia curată și nealterată de frivolitățile breslei, inspirația pe care o radiază construind în timpul procesului de creație certitudinea că oricine se poate mișca, puterea formatoare cu care a șlefuit generații de actori cu care s-a întâlnit, felul în care plantează elemente progresiste în munca lui care fac bine tacit scenei românești în general, dezinvoltura cu care face ca lucrurile complexe să pară simple, magia cu care repară aparate electronice băgându-le în cuptor… toate astea fac din el… el. În plan personal, întâlnirea cu Florin este una dintre acele două-trei întâlniri din viața mea care mi-au modificat traseul profesional și implicit cel uman. Proaspăt absolvent universitar, a trebuit să învăț de la un coregraf, și nu de la profesorii mei, că muzica poate fi ascultată și performată și altfel. Că sunetul este viu, se poate modula și poate afecta stări, nu numai hrăni intelecte. Că empatia și comunicarea scenică pot fi lubrefiate și cu unde sonore, printre altele… Că un artist autentic este aura unui om autentic și asta vine la pachet, pe lângă glamour-ul aferent, cu o introspecție lucid-dureroasă și cu asumarea a ceea ce ești, nu a ceea ce vrei să vadă alții în tine.”
Vlaicu Golceacompozitor

CV Florin Fieroiu

Florin Fieroiu a absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureşi şi a studiat Coregrafia la UNATC Bucureşti. S-a inițiat în dansul contemporan la Paris, la Théâtre contemporain de la danse şi la Duke University în North Carolina. Florin Fieroiu a fost co-fondator al grupului de dans contemporan Marginalii. Coregraful a creat numeroase lucrări atât pentru scena de dans contemporan cât și pentru cea de teatru.

Totodată, Florin Fieroiu a condus mai multe proiecte de educație și formare artistică: Performing The Body, The Shaker, Real vs Realism, Dezgustibus Parade, precum și o serie de ateliere de creație dedicate dansatorilor, actorilor și amatorilor de dans. În prezent, este profesor la U.N.A.T.C. Bucureşti şi coregraf independent.

În 1996, a fost distins cu Premiul Le Prix Individuel d'Interpretation, la a cincea ediţie a Întâlnirilor Coregrafice Internaţionale de la Paris. În 2008, a fost laureat cu Premiul Special UNITER pentru coregrafie în arta spectacolului.

Printre cele mai recente spectacole la care a lucrat se numără Disputa de Marivaux, regia Vlad Massaci, coproducție Teatrul „Nottara” și Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad.