„Alte guri, aceeași scenă…”

Print Friendly
Spectacol | Autor: Cristina Rusiecki | 4 octombrie 2016 |

„Vorbe, vorbe, vorbe...” Cuvintele aleg oamenii, și nu invers. Un vîrtej de cuvinte și un carusel de situații. Nu cumva lumea se reduce la un înveliș de vorbe și la o suită de fapte? Nu cumva enunțurile coboară aleatoriu în capul muritorilor pentru a se asocia cu o serie de întîmplări? Limbajul își alege exemplarele care să-l exprime iar noi, vorbitorii, sîntem doar purtătorii semnelor lingvistice ce creează lumea în jurul nostru.

Sau dacă, dimpotrivă, ne-am strecurat în fluxul de conștiință al unui singur om a cărui minte reia la nesfîrșit replicile auzite în ultimele întîlniri? Iar propozițiile sau doar frînturi din ele se încurcă, se repetă și i se fixează ca un țăruș bătut în cap? Mintea sa amestecă indistinct replici, voci și personaje care l-au tulburat. În Hamlet de la Unteatru, spectacol de Alina Berzunțeanu, Richard Bovnoczki și Peter Kerek, cine ar putea fi acest personaj dacă nu cel principal?

A fi sau a nu fi? Așa începe montarea celor trei artiști care stau izolați în cercul fizic, distinct și „strîmt” al scenei. Mai apoi... atemporalul a fi se lipește pe un fapt, intră într-o existență, cu tot caleidoscopul său de întîmplări. Cu pattern-uri care se împlinesc prin indivizi. Nu contează care. Drept urmare, pe scenă, în afară de Ofelia și Polonius, nu se va auzi nici un alt nume. Momentele își schimbă ordinea, cronologia devine discontinuă. Pentru timpul interior al lui Hamlet, succesiunea faptelor nu are nici o relevanță.

Cele trei siluete îmbrăcate în negru joacă pe rînd personajele cu pondere din Hamlet. Replicile din textul shakespearean se revarsă asupra tuturor interpreților. Devenită bun comun, fiecare frază le aparține tuturor. Replicile preced situațiile, se amestecă între ele pentru ca acelea esențiale să se audă recurent. Actorii evoluează în toate rolurile, ipostazele și măștile posibile. Cei trei se apropie și se depărtează de text, includ secolele care au trecut de la scrierea sa, sutele de ani de receptare și percepția publicului. Decupajul este excelent. Într-un spectacol de sub o oră, din textul lui Shakespeare rămîne numai ce e important.

Mai întîi, interpreții redimensionează substratul etic din spatele tramei. Vina tragică băltește în oricare dintre personaje. În procente diferite, toate se fac responsabile de o culpă fără nume. Nimeni nu rămîne neatins. Nici chiar ingenua Ofelia. Esențele pure nu au ce căuta aici, unde doar ne coclim în felurite amestecuri. Cei trei întrupează curgerea continuă de vorbe, oameni și situații. Renunță la scena cu groparii, dar nu și la cea a teatrului în teatru. În această intersecție între trei dimensiuni, una cu toate cuvintele, alta cu toate situațiile și ultima cu toți oamenii capabili să le poarte, actorul pare depozitarul tuturor enunțurilor și personajelor posibile. Întreaga lume este pusă astfel între coperți. Fără personaje explicite, fără poveste care să capteze mintea cu mecanismele ficțiunii, cei trei interpreți contracarează pericolul abstractizării prin mișcări și atingeri și prin belșug de fizicalitate. Cînd nu se ating, Gertrude și Claudius dansează într-un joc continuu al privirilor. Alina Berzunțeanu, Richard Bovnoczki și Peter Kerek ating performanțe deosebite. În cercul minuscul al scenei, poziția lor, axele, diagonalele se modifică neîncetat.

Hamlet

după William Shakespeare

Un spectacol de Alina Berzunțeanu, Richard Bovnoczki, Peter Kerek

Spectacol selectat în cadrul Maratonului de Teatru Independent, Bucharest Fringe.

unteatru_hamlet-2

Împărțind în permanență același spațiu, trecerea de la o scenă la alta se face extrem de fin. Cuvintele au viață. Fiecare actor își schimbă personajul, registrul și vocea cu repeziciune. Spectacolul pare o sumă de cuvinte care s-au lipit în timp de mintea speciei. La un moment dat, Richard Bovnoczki rostește vorbele alb și grăbit. Apoi, se întoarce spre Alina Berzunțeanu și repetă aceeași replică. Adresate unui partener, cuvintele se umplu de căldură și sens. Spectacolul ar putea fi citit și ca un elogiu – ce-i drept, experimental –, adus teatrului. Restul e... regie colectivă.

Hamlet de la Unteatru este un spectacol amețitor. Pe cît de consistent, pe atît de pregnant. Pentru iubitorii capodoperei lui Shakespeare, montarea va fi un deliciu. Amatorii de experiment trebuie neapărat să o vadă. Însă celor care nu sînt familiarizați cu textul lui Shakespeare, o lectură înainte de spectacol le-ar prinde bine. Altfel, subtilitățile s-ar putea să le rămînă străine.

 

hamlet

Spectacolul propus de Alina Berzunțeanu, Richard Bovnoczki și Peter Kerek nu se încadrează în categoria „clasic”, nu este nici o reinterpretare propriu-zisă a poveștii lui Hamlet, spusă de fapt pe repede înainte, dar speculează granițele dintre „a fi și a nu fi”, unde se naște un spațiu și timp în care te poți juca liniștit de-a fi sau a nu fi Hamlet, Polonius, Gertrude, Ofelia, Claudius, o fantomă, actori…

- Oana Bogzaru, „Hamlet” cu măști invizibile, în Yorick - citește

Trei actori – Alina Berzunteanu, Richard Bovnoczki și Peter Kerek prezintă în 55 de minute Hamlet după Shakespeare, un studiu asupra personajelor din această capodoperă a dramaturgiei universale. Spectacolul nu are regie, fiind numai un prilej pentru interpreți de a descifra esența unor personaje precum Hamlet, Fantoma, Claudius, Polonius, Gertrude și Ofelia, dar și menirea trupei de actori chemată la curtea regelui, și a exploata profunzimea replicilor prin care se construiesc conflictele cu substratul lor tematic amplu.

- Ileana Lucaciu, „Hamlet” – Unteatru. Un studiu expresiv despre personaje, în Spectator - citește