Drama singurătății învățate

Spectacol | Autor: Ilinca Urmuzache | 25 decembrie 2016 |
Foto Adi Bulboacă

O femeie singură este un one-woman show care însumează viețile multor femei izolate de propria familie. Deja de mult prea mulți ani educația de acasă pe care o primesc fetele este diferită față de cea de care au parte băieții. Fetele sunt învățate să fie bune și supuse, iar băieții să conducă și să nu-și arate sentimentele. Asemenea tip de educație duce la perpetuarea unei societăți închise care nu poate evolua la fel pentru ambele sexe și în care egalitatea în drepturi este anulată încă de la primele noțiuni învățate. Desigur, există și multe excepții, dar cele mai multe cazuri de abuz au ca premisă educația de acest tip.

Povestea Mariei din O femeie singură este una generică, femeia prinsă în monotonia unei căsnicii neîmplinite, izolată în spațiul casei și condamnată prin lipsa ei de curaj la o viață nefericită. Rutina domestică și corvoada treburilor casnice sunt un iad completat de prezența socrului cu apucături deocheate și a unui bebeluș dependent de ea. Maria este prinsă în cercul vicios al nevoilor pe care le are și pe care nu și le rezolvă și al nevoilor altora de care se îngrijește. În mod paradoxal, timpul liber și-l petrece tot în casă, blocată în universul închis și limitat al căminului singurătății.

Femeia trăiește ca într-o cușcă, fiind monitorizată constant prin telefoane de control. Un bărbat îi urmărește pe fereastră activitatea banală care, de altfel, nu ar interesa pe nimeni. Situația se schimbă atunci când începe o idilă cu un tânăr și descoperă sentimente și senzații pe care nu știa că le poate simți, precum plăcerea, atât de naturală. Gelozia soțului, prezentă în atâtea familii, o va sili însă să sfârșească totul. De remarcat este momentul în care încearcă să se impună. Fără succes! Renunță și se supune din nou. Toate celelate personaje sunt ingenios reprezentate prin eșarfe de culori diferite pe care actrița Andreea Bibiri le mânuiește când personajele intră sau ies din povestire, căci iar interacțiunea Mariei cu ele este efemeră.

Fără să-și propună o viziune feministă, spectacolul reușește să fie vocea femeilor abuzate de-a lungul anilor într-o societate patriarhală. Lipsa egalității în drepturi și modul în care femeia a fost considerată mai slabă față de bărbat au condus la o situație teribilă în care un număr mult prea mare de femei sunt prizoniere și abuzate fizic și verbal, la fel ca Maria. Textul poate părea exagerat pentru unii, un strigăt de ajutor pentru alții. Pentru mine a fost mărturia unei dureri și a unor temeri adânc înrădăcinate în multe femei, un semnal de alarmă.

Andreea Bibiri conferă autenticitate rolului Mariei printr-un umor amar și un joc scenic aparent calm. Interpretarea ei ascunde o furie latentă a femeii îngrădite, iar spectatorii simt, prin fiecare replică și glumă, drama unei vieți controlate.

Spectacolul se joacă la Teatrul de Artă și este nerecomandat persoanelor sub 16 ani.

O femeie singură

Teatrul de Artă

de Dario Fo și Franca Rame

Traducerea: Daniel Grigore-Simion și Andreea Bibiri

Cu: Andreea Bibiri

Regia: Daniel Grigore-Simion 

Scenografie: Adrian Pitica

Afiș: Adela Pitica

Foto: Romulus Boicu

 

Comentarii

comentarii