Ceea ce reușește regizorul Andrei Măjeri, fie că face teatru pentru adolescenți (ca în Exploziv, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, prezentat de curînd în cadrul Teen-Fest), fie că abordează un autor incisiv ca Rodrigo Garcia (Moarte și reîncarnare într-un cowboy de la Teatrul Național din Cluj, invitat în Festin pe bulevard) este, dincolo de selecția inteligentă a textelor, un ritm debordant, alături de fericita alternare a acțiunii dramatice cu dansul și cu muzica – de regulă cîntată live. În spectacolele sale se aud hituri celebre și se cîntă performant. Andrei Măjeri pare că ține în mînecă o sumedenie de tehnici regizorale la care recurge cînd crede de cuviință pentru a schimba cu ușurință ritmul și registrul. Iată de ce teatrul său „curge degrabă”, antrenant și plin de viață. Și, lucru mare, nu plictisește! Trebuie să recunoaștem că montările sale mai au un atu, și anume interpretarea curată, de fiecare dată performantă a actorilor.
Regizorul deține secretul de a combina temele actuale ale lumii noastre, ușor recognoscibile în diferitele ei mărci, cu aerul light al unui agreabil de bun gust. Un discurs up-to-date spălat (slavă Domnului!) de isterie și agresivitate. Cel mai bun exemplu este chiar Exploziv despre care autoarea Elise Wilk mărturisește că pleacă de la Bacantele lui Euripide. Vă imaginați ce display de violență ar fi prilejuit tema respectivă la unii creatori mai încrîncenați. Nu și în cazul spectacolului de la Craiova. Mare lucru să știi să spui lucruri grave pe un ton ușor de digerat de către public!
Spectacolul lui Andrei Măjeri se folosește de toate mijloacele agreabilului ca să ajungă drept la inima publicului tînăr. „Spune-mi ce ai în gunoi ca să-ți spun cine ești!”. Aceasta este deviza după care se ghidează trupeșa negresă care face curat la toaletele din liceu. Fata cîntă și dansează languros, captînd atenția și bunăvoința publicului chiar de la început. Exploziv debutează comic și antrenant, cu momentul Ralucăi Păun care evoluează savuros, făcînd apel la zeci de referințe cinematografice. Interiorul imaginat de Alexandra Panaite este unul de liceu, cu dulapuri ca în filmele americane și cu post-it-uri în formă de inimioară agățate peste tot. Spațiul bine gîndit de scenografă se organizează în jurul a trei panouri care se deschid, se modifică și se rearanjează eficient.
Exploziv
de Elise Wilk
Regia: Andrei Măjeri
Scenografia: Alexandra Panaite
Cu: Nataşa Raab, Alex Calangiu, Cătălin Miculeasa, Marian Politic, Raluca Păun, Romaniţa Ionescu, Monica Ardeleanu, Ioana Manciu, Ştefan Cepoi, Andrei Ştefănescu
Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova
Alocată teatrului pentru tineri, după Pisica verde, autoarea scrie un nou text despre vîrsta cu probleme, cu tentații nebănuite, cu iureșul adolescentin și cu tipica lipsă de discernămînt. Elise Wilk își construiește discursul în perechi contrastante, ușor de receptat. De o parte elevii, cu pofta de viață și vîltoarea vîrstei; de cealaltă, profesorii plini de ei, sastisiți, cu o falsă imagine asupra realității și a poziției pe care o ocupă. De o parte, elevul serios, fiu de profesoară, șeful clasei, cu probleme și inhibiții (Alex Calangiu într-o partitură lucrată atent) care, izolat în întinsurile non-comunicării, va opta în final pentru suicid; de cealalată parte, vedeta-problemă, cu părul verde, cu o doză substanțială de agresivitate dublată de frondă. Noul apărut în școală (Cătălin Miculeasa într-un tipic macho turbulent) aprinde imaginația erotică a tuturor fetelor și, mai ales, a uneia dintre profesoare (Natașa Raab în femeia dezabuzată, cu un soț absent și un copil ale cărui probleme le neglijează, ocupată de atracția irezistibilă față de colegul acestuia). Actrița este credibilă și nuanțată în femeia între două vîrste, cu previzibilă tentă bovarică, epuizată de școală și de viața de familie. Capul tuturor este un director abulic (interpretat de Marian Politic), personaj cu o percepție de sine deformată și cu o imagine cu totul nerealistă asupra rolului său.
Dar poate mai importantă decît cele cîteva personaje pe care textul le subliniază, în spectacolul lui Andrei Măjeri, devine trupa. În ea stă punctul de greutate, căci fiecare dintre actori își individualizează personajul cu detalii bine alese, nu de puține ori comice. În uniformă, elevii conversează pe subiecte din lumea lor atât de proaspătă, se țin de glumițe și proiectează, ca orice adolescent, povești ireale. Lucru știut, Elise Wilk are un fler special în a surprinde tonul și problemele tinerilor. Dinamic, plin de muzică și de dans, spectacolul de la Craiova se dovedește din cale afară de antrenant. Spectatorii ies cu zîmbetul pe față și cu inima sus. Merită văzut!
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.