„Gellu Naum creează solidaritate”, Simona Popescu în dialog cu Cristina Rusiecki

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: Cristina Rusiecki | 17 august 2016 |

La început de august, la 101 ani de la nașterea poetului, Fundația „Gellu Naum”, condusă de Dan Matei, Simona Popescu, Cristina Reichmann, Sebastian Reichmann și Dan Stanciu, a organizat prima ediție a Festivalului „Gellu Naum”, respectiv zile consecutive de poezie. 
Deși seară caniculară, nu ai loc să arunci un ac. Terasa de la Green Hours este arhiplină. Amfitrioana, scriitoarea Simona Popescu, invită la microfon fiecare poet să citească din creațiile proprii. Îi face o scurtă prezentare. Alege un fragment elocvent dintr-un interviu mai vechi. Apoi, cu inconfundabilul ei aer ludic-pedant, îi pune cîteva întrebări. De exemplu, ce muzică ascultă. Poeții răspund mai încurcat, mai nonșalant. Trec de faza chestionării și încep să-și citească operele. Acum se simt în largul lor. Publicul ascultă, savurează, comentează pe șoptitelea, apoi aplaudă. Un fel de prietenie universală pare să se fi întins pe toată terasa. 
Cînd antenele Simonei Popescu depistează un prea-plin de poezie, îl invită pe Mircea Tiberian să-și interpreteze o compoziție. Urechile auditoriului se împrospătează și se pregătesc pentru o nouă tură de poezie. Amfitrioana mai spune o glumă, îl prezintă pe noul poet, îl laudă pe altul. Patru ore de poezie bătute pe muche și nimeni nu pare să fi obosit.

_______________________

De ce două zile de poezie scrisă de poeţi foarte tineri a căror estetică, inevitabil, diferă de cea a lui Gellu Naum?

La Festivalul „Gellu Naum”, la seara de lectură din Bucureşti, de la Green Hours, şi în după-amiaza de la Comana, satul în care Lygia şi Gellu Naum se retrăgeau din oraş, din primăvară pînă-n toamnă, au participat poeţi din toate generaţiile, de la Nora Iuga (decana de vîrstă, ca să zic aşa) pînă la Andreea Prisăcaru, care are doar 17 ani. Consacraţilor li s-au adăugat autori foarte tineri, majoritatea în prag de debut, cărora le-am făcut loc, pentru lectură, la Comana. De fapt, ziua de la Comana a început cu ei. 
Mi se pare frumos că s-au strîns la un loc, cu admiraţie, respect şi dragoste pentru un poet care merită toate aceste lucruri. Gellu Naum creează, iată, măcar pentru două zile, solidaritate, dincolo de generaţii, de tot felul de alte lucruri care ne şi separă.

_______________________ 

A doua zi, un autocar plin de poeți a plecat la Comana. Creatorii vizitează mai întîi casa Lyggiei şi a lui Gellu Naum. De la ora 15 începe o nouă zi de poezie, tot în aer liber, de data aceasta la pensiunea Bujor. Cu umor fin și un aer de copilăreală, amfitrionul de azi, poetul suprarealist Sebastian Reichmann, veșnic pus pe glume, prezintă scriitorii. Pe pajiște, poeții și admiratorii lor stau ciuciți pe iarbă. Marius Chivu alege să întrerupă lunga serie a poeziei cu un basm jucăuș și drăgălaș. Cu toată canicula, atmosfera rămîne, da capo al fine, prietenoasă.

_______________________

Cum aţi selectat poeţii? S-au înscris singuri sau i-aţi ales după anumite criterii?

E o poveste un pic mai lungă. De mult am tot vrut să chem poeţi pentru lecturi publice la Comana. Dar... pînă acum nu se legase nimic. La sfîrşitul anului centenar Gellu Naum (care s-a născut pe 1 augut 1915) am organizat o seară de lectură dedicată lui. Au fost prezenţi 21 de poeţi şi am primit mesaje de la alţi 10, care locuiesc în ţară sau chiar în afara ei. I-am chemat şi după semnele de, cum să-i spun, simpatie (empatie) pentru Gellu Naum pe care cei chemaţi le-au dat vorbind despre el în interviuri, citîndu-l, traducîndu-l. Ar mai fi fost, cu siguranţă, şi alţii. Atunci, în decembrie, toţi cei invitaţi au răspuns prompt, cu prietenie. Au citit din poezia lor, dar şi cîte ceva din Gellu Naum. A fost o seară foarte frumoasă. Entuziasmul s-a păstrat şi mi-am dat seama că, uneori, ajunge o idee, ajunge un nume respectat de toată lumea, ca Gellu Naum, de data asta, pentru ca oamenii să se adune la un loc cu bucurie, scriitori şi cititori, aşa că m-am gîndit că ar fi frumos să ne reîntîlnim şi la Comana, în preajma zilei de 1 august, ziua de naştere a poetului. Pe vremea cînd Lygia şi Gellu Naum trăiau, ne adunam, noi, prietenii, acolo. Să aduni la Comana atîţia poeţi din Bucureşti şi din ţară, să faci să ajungă şi simpatizanţii, toate astea cer organizare, sînt şi nişte costuri, aşa că am apelat la sprijinul Muzeului Naţional al Literaturii Române, mai precis, am vorbit cu Ioan Cristescu, directorul MNLR, care a îmbrăţişat imediat ideea. La Green Hours a fost multă, multă lume. Şi la Comana au ajuns destui, s-a stat şi pe peluză, unii întinşi în iarbă, erau fete cu coroniţe făcute din iedera generoasă de la casa Lygiei şi a lui Gellu Naum (pe care am vizitat-o) şi băieţi care au rămas şi peste noapte, aducîndu-şi corturile.

Evenimentul a avut o mare afluenţă de public. Cum vă explicaţi acest fapt?

Nu mi-aş fi imaginat că sînt atîţia bucureşteni care, într-o zi fierbinte de vară, îşi doresc să asculte poezie o seară întreagă. Au stat pînă la sfîrşit, acolo la grădina Green Hours, deşi se făcuse tîrziu. Nimic solemn, oamenii stăteau pe la mese cu limonada, paharul de vin sau berea în faţă, puteau şi vorbi, se puteau mişca pe terasă, puteau să-şi mai ia cîte-o pauză (asta e mai greu într-un spaţiu închis). L-am avut alături şi pe Mircea Tiberian, cu jazz (lui Gellu Naum îi plăcea jazz-ul, mai ales Miles Davis). Faptul că am fost așa mulți se datorează, în primul rînd, magnetismului numelui lui Gellu Naum. Al celorlalți poeți, poate. Sau pur și simplu magnetismului poeziei într-o seară de vară.

Care au fost punctele forte ale celor două seri de lectură?

Nu fac ierarhii. Dacă ar fi totuşi să mă opresc la două momente impresionante, unul a fost lectura unui poem al lui Florin Iaru dedicat lui Mircea Nedelciu şi alt poem al lui Nicolae Prelipceanu care era o enumerare de nume de poeţi plecaţi dintre noi (aşa, într-un fel, am fost mai mulţi). Poate să adaug că în public era şi Angela Marinescu. Am invitat-o pe scenă, imediat după lectura Norei Iuga. Am spus despre ele că sînt două fete straşnice ale literaturii române (de obicei se foloseşte sintagma „doamnă a poeziei româneşti”, de evitat!), prima de 75 de ani, cealaltă de 85. Şi, din Serbia, a venit şi Nina Zivancevic, poetă care trăieşte în SUA, Serbia şi Franţa, o apropiată a lui Allen Ginsberg. Ea e şi prietenă veche a lui Sebastian Reichmann, la a cărui sugestie am invitat-o pe ultima sută de metri (festivalul nefiind, la prima ediţie, unul internaţional). 
La Comana a fost o lectură de zi. S-a citit de la ora 15 la ora 18. Atmosferă studenţească, în grădina pensiunii Bujorul. Cu ocazia vizitei la casa Lygiei şi a lui Gellu Naum, au fost multe scene pe care aparatul meu de filmat din minte le-a înregistrat. Bucuria ca de copil a Norei (Iuga) că a ajuns la Comana, că a putut admira pe îndelete lucrurile care-i înconjurau pe Gellu şi pe Lygia. O fată cu părul lung, verde. Nişte băieţi aşezaţi la o masă şi cîntînd din tobiţe. Fetele cu coroniţe de iederă (mi-au dat şi mie una) cu care ne-am jucat de-a ghicitul în cărţi (am deschis nişte cărţi la întîmplare), s-a adăugat un băiat care a scos şi el o carte din raft (fără să ştie ce) şi a început să citească într-o frumoasă franceză despre gramatică (suna foarte poetic, dar şi amuzant, le-am spus că Gellu Naum are o poezie De Gramatica). Una dintre fete a întins o pungă şi m-a întrebat: „Vreţi un melc?”, ca şi cum m-ar fi întrebat dacă vreau un covrigel. N-am înţeles întrebarea, dar cînd m-am uitat în pungă erau o grămadă de cochilii de melc pe care ea le culesese de prin grădină. Alţii şi-au luat ca amintire nuci. Eu am dus acasă coroniţa de iederă.

LM0_7759

 

LM0_6881

 

LM0_6949

 

Afis varianta finala (1)

 

Credit foto:

Lucian Muntean