Lari Giorgescu și poezia-dans

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: Cristina Rusiecki | 3 noiembrie 2016 |

lari2-683x1024

L’Om DAdA, spectacolul lui Gigi Căciuleanu de la Teatrul Național din București, are deja un parcurs european. Recent, spectatorii l-au putut vedea în cadrul Festivalului Național de Teatru. Alături de coregraful-regizor, pe scenă îl găsim pe unul dintre dansactorii săi preferați, tânărul Lari Giorgescu. L-am rugat pe acesta să ne împărtășească ceva din recenta sa experiență.

Ești deja un actor cu experiență în spectacolele de poezie și coregrafie. Ce te atrage la formula aceasta?

Iubesc poezia și cred că, atunci când artiștii cu experiență în arta teatrală îi acordă atenție, devine un material dramatic la fel de ofertant ca oricare text important din dramaturgia universală. Felul în care solicită actorul este complet.

Ai jucat în două spectacole cu două stiluri complet diferite, în Poezia visului, pe versuri de Emil Botta și în L’Om DAdA. În ce măsură dansul după sau pe poezie – uite că nici nu știu ce prepoziție să pun –, este ofertant pentru un actor?

Formația mea este de actor și sunt folosit ca actor în ambele spectacolele. Datorită doamnei Miriam Răducanu joc într-un spectacol unic, Poezia visului, din poezii de Emil Botta, la Unteatru, în care mișcarea este una cu sensul versurilor și în care situațiile actoricești sunt cât se poate de clare. Spectacolul L’Om DAdA de la Teatrul Național este inspirat din curentul dadaist. Are ca punct de plecare un fragment dintr-un text de Tristan Tzara și o dramaturgie extrem de riguroasă a unei idei teatrale de Gigi Căciuleanu. În ambele spectacole sunt folosit ca un actor bine antrenat din punct de vedere al mijloacelor de expresie. Cred că sunt foarte rare și privilegiate aceste situații pentru actori.

În L’Om DAdA rostești versurile apăsat, ca pentru a le sublinia muzicalitatea. Care a fost intenția din spatele acestei interpretări?

Sublinierea muzicalității versurilor este la fel de importantă precum accentuarea felului strict, riguros în care trăiește „omul dada” interpretat de mine în antiteză cu „omul dada” interpretat de Gigi Căciuleanu.

 

dada1

O cronică despre L’Om DAdA de la Teatrul Național București, citiţi în

Tușa ludică și stropul de nonsens