„Nottara 70”, un bătrînel plin de viață

Print Friendly, PDF & Email
Invitații | Autor: Cristina Rusiecki | 30 mai 2017 |

De curînd, Teatrul „Nottara” a sărbătorit șaptezeci de ani de viață. O săptămînă întreagă i-a dedicat acestui eveniment, prilej cu care cele mai bune spectacole ale sale au fost, seară de seară, urmate de întîlniri cu actorii. S-au auzit evocări pline de umor și de nostalgie ale marilor (și micilor) momente trecute, moderate de criticul de teatru Doina Papp (pe vremuri, angajată a teatrului). Vedetă incontestabilă a acestor evenimente care au făcut sarea și piperul mini-festivalului fost Alexandru Repan. Actorul a scos din mînecă un depozit inegalabil de povești, istorioare, amintiri despre marile spectacole, ca și despre marile figuri ale Teatrului „Nottara” de-a lungul vremii. Minifestivalul pregătit pentru a celebra cei șaptezeci de ani s-a încheiat – cum altfel? –, decît cu un bal la care a fost aleasă, după toate regulile jocului, o regină. Care regină? Ei bine, aceasta nu a fost alta decît directoarea teatrului, Marinela Țepuș. Deloc surprinzător, în deschiderea balului, a dezvăluit faptul că regele său este chiar... teatrul.

„Mai tînăr ca niciodată, Teatrul „Nottara” sărbătorește! Sîntem la primii 70 de ani de teatru, de povești, de amintiri, de spectacole și de miracole împărtășite. Au trecut ca un vis tehnicolor, creat din iubirea, harul și dragul artiștilor, tehnicienilor, oamenilor buni din birouri; vis împlinit prin spectatorii care au făcut posibilă întîlnirea dintre scenă și lume, dar și prin colegii care ne-au fost alături, indiferent de vreme și vremuri”, a declarat Marinela Ţepuş.

Alcool, un musical în care trupa prinde aripi pe versurile lui Ion Mureșan și song-urile Adei Milea, Iarna, ambele în regia lui Mihai Măniuțiu, Iubirea la oameni, Metoda sînt numai cîteva dintre spectacolele cu care „Nottara” a răsfățat publicul la împlinirea vîrstei de șaptezeci de ani. Au fost șapte zile efervescente, în care s-au evocat și sărbătorit – cu teatru, muzică și dans – șapte decenii de talent și de pasiune. Spectacole jucate sub directoratul lui Horia Lovinescu, ca Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă, Karamazovii, Coriolan, Timon din Atena și multe, extrem de multe altele făceau din „Nottara”, la vremea aceea - una tristă politic -, un teatru de elită, cu producții dense și consistente și cu o estetică jalonată pe principii intelectuale rafinate. Echipa formată din dramaturgul Horia Lovinescu și regizorul Dan Micu a creat, ani buni, spectacole de neuitat.

Despre această etapă a vorbit Alexandru Repan, renunțînd complet la tonul ceremonios în favoarea unuia jovial, care a intrat pe dată în inima publicului. Cu vocea lui melodioasă, perfect audibilă pînă în ultimul rînd, actorul a evocat momente spumoase din lunga sa carieră în „Nottara”. Nu întîmplător, povestea a avut loc după un fragment de spectacol-lectură din Frații Karamazov, în regia lui Alexandru Mîzgăreanu. Textul a fost decupat din dramatizarea care a prilejuit unul dintre evenimentele teatrului românesc de dinainte de '89, în care monstrul sacru George Constantin, în rolul tatălui, apărea pe scenă alături de Alexandru Repan, Ștefan Sileanu, Dragoș Pâslaru.

Și, cum se vede că universul le potrivește pe toate ca nimeni altul, cu cîteva ore înainte de spectacol, a apărut o doamnă însoțită de băiatul și de nepotul ei, adulți în toată regula, spunînd că ar vrea să facă o vizită în teatru. O interesau mai ales sala denumită după tatăl său, Horia Lovinescu, și biroul acestuia. În fostul birou, staff-ul teatrului a înconjurat-o cu căldură, i-a oferit informațiile cerute și i-a dăruit Buletinul festivalului. Evident, numele tatălui său apărea și acolo. Din fericire, doamna Anat Epstein a acceptat să participe și la evenimentul din seara aceea și să stea de vorbă cu echipa. Am aflat că ține cursuri de filosofie la Universitatea din Ierusalim, bineînțeles, în limba țării în care trăiește de la zece ani.

Mai multe găsiți aici.