O pledoarie consecventă

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: Cristina Rusiecki | 18 noiembrie 2017 |
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț are o nouă directoare, Gianina Cărbunariu, ale cărei spectacole au avut succes atît în România, cît și în Europa. Aceasta și-a propus să schimbe orientarea teatrului, dar și a Festivalului Pledez pentru Tineri, punînd accentul pe relația între teatru și comunitate. Ultima ediție a Festivalului, a XXIX-a, s-a dovedit consecventă cu numele. Aproape toate producțiile selectate de Gianina Cărbunariu au fost semnate de tineri și au pus în discuție problemele generației lor. Care, însă, nu sînt nici pe departe rupte de viziunea de ansamblu, cîtă vreme derivă din cele ale întregii societăți. Deliberat sau nu, selecția Festivalului s-a transformat, astfel, într-un breviar al temelor de actualitate din țara noastră, uimitor prin diversitatea de subiecte investigate de tinerii creatori. Nu neapărat același lucru s-ar putea spune și despre mijloacele cu care artiștii înțeleg să-și construiască discursul, dar, avînd în vedere bugetul, prin definiție, redus al independenților, repetarea acelorași tehnici este de înțeles. Căci o altă trăsătură a celei de-a XXIX-a ediții a Festivalului Pledez pentru Tineri a fost ponderea egală a producțiilor de stat și a celor independente, respectiv acelea din teatrele care și-au construit o identitate puternică în ultimii ani. 5t Festivalul a debutat cu spectacolul care a aniversat cincizeci de ani de cînd Teatrul Tineretului poartă acest nume. Experiența regizoarei Gianina Cărbunariu în tehnicile teatrului documentar a ajutat-o să culeagă mărturii care au atestat valoarea unuia dintre cele mai hărăzite teatre în ceea ce privește tinerele talente, dacă ar fi să ne amintim doar de Leopoldina Bălănuță, Florin Piersic, Coca Bloos, Maia Morgenstern, Oana Pellea, David Esrig, Andrei Șerban sau Alexandru Dabija. Rezultatul s-a dovedit un spectacol emoționant prin care regizoarea a căutat să refacă legătura puternică, cea de care aminteam, între teatru și comunitate. Este ceea ce a urmărit și prin discuțiile obligatorii după fiecare spectacol dintre creatori și spectatori – o altă trăsătură a ultimei ediții – în care publicul s-a lăsat antrenat de subiectele care l-au interesat, lansînd la apă opinii pline de bun-simț și, nu de puține ori, chiar de înțelepciune teatrală. La ultima ediție, Pledoaria din numele Festivalului a adus și o cvasi-premieră – oarecum surprinzătoare –, care a constat nici mai mult, nici mai puțin decît în onorariile pe care tinerii le-au primit pentru participarea în Festival. „Am considerat absolut firesc ca artiștii care vin și lucrează pentru acest festival să fie plătiți. Atunci cînd era cu premii, în secțiunea de competiție oamenii nu erau plătiți, în afară de cei care luau premiu. Exista și secțiunea Regal, unde artiștii erau plătiți. Festivalul Pledez pentru Tineri nu-și respecta promisiunea. Dacă eu respect un artist, îl remunerez. Nimeni nu se îmbogățește în festivalul acesta, dar onorariul este un semn de recunoaștere, de respect. Și nu cred că remunerația trebuie să vină în funcție de vîrstă și de celebritate”, a declarat directoarea Gianina Cărbunariu. Selecția sa a cuprins spectacole de genuri diferite, de la umor lejer, ca Familia Ou, regia Bogdan Untilă, produs de Recul – distractiv dacă procedeele din structura textului și mijloacele de interpretare nu s-ar fi repetat atît de des –, pînă la investigarea terorii din închisorile comuniste (Calul Alb. Scurtă istorie a urii, regia Ioana Păun), de la povești grefate pe tema actuală a mamelor nevoite să plece la muncă în alte țări și să-și lase copiii în urmă, ca în Rovegan, regia Catinca Drăgănescu, coproducție Arena și Replika, pînă la mutațiile cognitive pe care abundența noilor tehnologii și viteza cu care circulă informația le produc în mintea omului de azi (Dragoste și informație, regia Irina Crăiță-Mândră, Teatrul Național București, 9G).   Concert în 4 Zilele au fost pline, Festivalul a propus multe alte evenimente conexe pe lîngă cele două-trei spectacole programate în fiecare zi: lansări de cărți, un workshop de mișcare pentru actorii teatrului, coordonat de coregrafa Ioana Marchidan și unul de descifrare critică a spectacolului de teatru pentru spectatorul „civil” condus de Oltița Cîntec, președinta Asociației Internaționale a Criticilor, secția Română. Printre cele mai prizate evenimente au fost cele șase concerte de noapte, dintre care Concert în 4. O adevărată delectare a fost concertul Adei Milea cu Bobo Burlăcianu, Anca Hanu și Cristi Rigman. Patru oameni ultratalentați care fac o combinație, în fiecare moment, surprinzătoare dintre muzică și teatru în ce are el mai jucăuș și mai amuzant. Faptul că sînt actori aduce un plus imens prestației, cîtă vreme scot din mînecă as după as. Adică toți așii improvizației. Născocesc mutre și gesturi, dublează muzica de atitudini, chiar și de mini-situații, toate cu o nonșalanță cuceritoare. Deliciu și iar deliciu! Știu cum să puncteze cu o față care naște zîmbete, etalează des contrapuncte... nu muzicale, ci teatrale. Luminează tot ce e în jur cu un umor excelent, produc cascade de rîs și injectează publicul cu tone de energie. Ai sta să-i asculți zile și nopți. Dacă Teatrul Tineretului se individualizează acum printr-o grafică modernă, cu logo în culori și contururi de secol XXI, mai există un element prin care spectatorul s-a lăsat captivat de spectacole din primul minut. Este vorba de cîntecul care înlocuiește anunțul steril și prea adesea ineficient despre închiderea telefoanelor mobile. Teatrul Tineretului are un cîntec delicios pe tema aceasta, cu un umor agreabil și de bun gust, în textul compus de Bobo Burlăcianu. Gianina Cărbunariu și-a dorit să schimbe direcția Festivalului și a făcut-o cu prisosință. Pledoaria pentru Tineri n-a fost doar o vorbă în vînt, ci s-a dovedit, consecventă în cazul fiecărui spectacol. Citiți despre spectacolul Pena Citiți despre spectacolul Povestea păsării fără cuib