Bucureștiul se află în plin sezon al festivalurilor de teatru. Publicul are o paletă largă de opțiuni în funcție de preferințele clasice sau provocatoare. Dar chiar și cu un număr mare de evenimente, dorinţa de nou și de dezbatere este acută. Marile festivaluri de teatru nu mai simt nevoia să inoveze, iar impactul acestora asupra publicului este destul de redus.
Platforma Internațională de Teatru București își propune să aducă în Capitală producţii în care spectatorii nu sunt doar martori, ci se pot implica într-o dezbatere cu echipa proiectului. Tema festivalului se schimbă anual, ca și spectacolele invitate și evenimentele organizate. Cristina Modreanu, curatoarea Platformei, a răspuns la câteva întrebări despre ediția #4 care va avea loc la ARCUB și POINT între 12-15 octombrie.
Ilinca Urmuzache: Primele trei ediţii ale Platformei Internaționale de Teatru București au fost: #1 Viitorul este feminin, #2 Familia contemporană şi #3 Celălalt/Migraţie. Tema ediţiei #4 este Europa? şi se va pune în discuţie anul 2007, cu aderarea la Uniunea Europeană. Ce impact are pentru dvs acest moment în care România se află de zece ani în UE?
Cristina Modreanu: Înainte de toate aș vrea să subliniez că e vorba, dincolo de fiecare temă, de teatru de cea mai bună calitate. Teatru care mișcă oameni, care creează empatie, care generează reacții uimitoare pentru noi, ca organizatori, în fiecare an. Am încercat în fiecare an să atingem în mod subtil temele pe care ni le-am propus, prin spectacole de facturi diferite, nu neapărat militante sau activiste, cum s-ar putea crede, ci unele foarte poetice, altele cu o doză de umor inteligent, create în procese de lucru neconvenționale, dar absolut toate capabile să creeze empatie cu spectatorii. La fel și de data aceasta – discutăm în sens mai larg conceptul de Europa, care este astăzi contestat, chestionat, sistematic zdruncinat de mișcări naționale sau chiar naționaliste în unele cazuri. Chiar zilele acestea referendumul din Catalonia care dorește, pe urmele Brexit, să se despartă de restul Spaniei, a repus în discuție validitatea acestui concept de Europa. Ce mai este Europa azi? Care este sensul apartenenței noastre la un construct predominant economic, care încearcă să țină cont de particularitățile fiecărei culturi, însă nu întotdeauna cu succes, cum este Uniunea Europeană? Mulți români nici nu-și mai amintesc când, cum și de ce am intrat în UE acum zece ani. Cu toate acestea, cred că pentru România în particular a fost o șansă această aderare și mare parte din dezvoltarea noastră ulterioară a derivat din această asociere. Nu intenționez deloc să o idealizez, dar cred că dintre posibilele seturi de valori la care am fi putut adera în acel moment, acesta a fost cel mai potrivit pentru noi.
I.L.: Cum aţi ales artiştii şi spectacolele din această ediţie?
C.M.: Platforma nu este un festival tip vitrină, care „expune” spectacole pe parcursul a două săptămâni lungi, ci un eveniment concis care, pe parcursul a doar patru zile, programează atât spectacole, urmate de discuții cu spectatorii interesați să întâlnească direct echipele de creatori, cât și alte evenimente conexe, dezbateri profesionale, proiecții de filme, etc.
Am ales spectacole care vorbesc în maniere foarte speciale despre problematici curente, cu care se pot identifica spectatorii contemporani: de la homofobie, în cazul spectacolului Căpcăuni, o producție în regia lui Eugen Jebeleanu, care vine la București direct după premiera de la Paris, la condiția emigrantului est-european aflat la porțile Europei occidentale. Exit, spectacolul creat de Arpad Schilling – regizorul maghiar declarat acum câteva zile „dușman al poporului” de către guvernul de la Budapesta, e un exemplu de creație colectivă, bazată pe improvizație și are meritul de a ne arăta un tablou complex, foarte emoționant, al emigrantului est-european, care ar putea fi oricare dintre noi. Pe aceeași temă, spectacolele semnate de Catinca Drăgănescu folosesc umorul inteligent pentru a mișca spectatorii cărora le vorbește despre categorii diferite de migranți economici, de la femeile din zona rurală care își lasă familiile în urmă, încercând să le salveze (ROVEGAN face în acest scop o paralelă cu basmul Capra cu trei iezi) și până la tinerii intelectuali „cool”, care încearcă să-și împlinească potențialul peste granițe (în Bun de export, spectacolul cu care tânărul scriitor Alex Tocilescu debutează în teatru). Biletele pentru toate spectacolele se găsesc pe eventbook.ro și în seara spectacolului la fața locului, la ARCUB-Gabroveni, respectiv Point Art Hub.
I.L.: Ce alte evenimente se desfăşoară în aceste zile?
C.M.: Un eveniment foarte special care va avea lansarea în zilele Platformei – mai exact în seara de 14 octombrie, ora 19.00 – este România 100. Povești adevărate spuse pe viu, care va aduce în fața publicului o selecție de povești ale unor oameni obișnuiți, reprezentând România de azi, la 100 de ani de existență. Dacă Platforma este un proiect co-finanțat de AFCN, Institutul Francez, Uniter, România 100 este susținut de ARCUB-centrul cultural al municipiului București prin proiectul cultural București participativ și a câștigat un grant la secțiunea Arhive. E o arhivă vie, alcătuită din persoane reale. Aflat la granița dintre documentar și teatru, acest proiect propune o privire onestă în oglindă, într-un moment în care ne pregătim de noi festivisme costisitoare care nu ne vor ajuta deloc să aflăm cine suntem noi cu adevărat. E vorba despre noi, români de toate vârstele, de toate condițiile, care avem, probabil, cu toții nevoie de terapie după lunga tranziție în care ne-am aflat pe drumul de la un sistem social la altul, de la socialism la capitalism, fără prea mare ghidaj și cu multă improvizație care ne-a secat energiile. Am trimis invitații către 100 de români pe care i-am considerat reprezentativi, suntem în plin proces de casting și vom alege, în etape succesive, zece persoane care în seara de 14 octombrie își vor spune povestea în fața unor oameni ca și ei, care au cu siguranță povești la fel de interesante. Ca să fac o confesiune: eu nu plâng deloc ușor, dar am avut lacrimi în ochi când am văzut unele dintre probe, fiindcă e uimitor și cu adevărat extraordinar cât potențial de renaștere există în fiecare dintre noi după întâmplări cu adevărat dramatice.
I.L.: Din experienţa ediţiilor trecute, se implică spectatorii în dezbateri/discuţiile de la finalul spectacolelor?
C.M.: De la prima ediție am avut bucuria să vedem că oamenii sunt realmente curioși să pună întrebări dacă spectacolul i-a mișcat și interesat. Evident, avem o mică pauză după spectacol și tot evident nu e obligatoriu ca spectatorii să rămână la dialog. Din experiența primelor trei ediții, e o proporție variind între o treime și până la jumătate din publicul care a văzut spectacolul, dar cred că e suficient pentru a avea un dialog autentic cu autorii spectacolelor. Unii nu pun întrebări, dar asistă la răspunsurile oferite de creatori la întrebările altora. Alții nu se mai satură să întrebe. Dar chiar și dacă ar rămâne un singur spectator care are o întrebare de pus, eu cred că e important să i se răspundă!
Cristina Modreanu este critic de teatru, curator și expert în artele spectacolului. Doctor în teatru al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică, ea este autoarea a cinci cărți despre teatrul românesc și a numeroase articole în reviste de cultură din România și din străinătate. Este redactor-șef al revistei de artele spectacolului Scena.ro. În calitate de curator, Cristina Modreanu a prezentat publicului din România creatori experimentali de prim rang precum Richard Foreman, Lee Breuer, Romeo Castellucci, Kama Ginkas, Alvis Hermanis, Rimini Protokoll, precum și importanți teoreticieni printre care Richard Schechner, Hans-Thies Lehmann, Bonnie Marranca, Michal Kobialka, Aleks Sierz care au susținut lecturi publice în București și în țară.
Biletele pentru spectacole se pot achiziționa online, de pe platform Eventbook, dar și în format fizic, de la casa de bilete ARCUB.
Producător
ARPAS - Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului
Cu sprijinul:
Primăria Municipiului București, ARCUB, Institutul Francez București,UNITER.
Proiect editorial apărut cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.