Să tragem aer adânc în piept

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: B-Critic | 30 octombrie 2017 |

UN ARTICOL DE ADINA LATEȘ

Festivalul Internațional de Teatru „FEST(in) pe Bulevard”, organizat de Teatrul „Nottara”, a programat spectacolul Lungs de Duncan Macmillan, în regia lui Nicolae Constantin Tănase. Am primit la intrarea în Teatrul Act un flyer cu descrierea spectacolului și un pliculeț cu semințe de salcâm: o introducere din afară, neobișnuită, care, evident, ridică întrebări. Mi s-a explicat că sunt semințe din copacul plantat după premieră. Spectacolul a început, deci, neconvențional, cu un laitmotiv sub lupă: respirație îngreunată și nevoia de a inspira aer curat, de a depăși crizele personale, de a privi lumea pe de-a-ntregul și de a simți pulsul global.

Începutul este pasibil de o privire sceptică. Persoanele neinițiate și-ar fi putut da coate în sală, temătoare că până la final actorii vor citi monoton scenariul. Însă, la un moment dat, ceva magic se întâmplă – liniarul devine dinamic. Spectacolul pulsează a viață și a experiență, a carne și a psihic. Am ajuns să îmi imaginez scenele atât de real și palpabil încât, după ce am părăsit sala, m-am întrebat dacă nu cumva actorii se aflau într-adevăr la Ikea, ciondănindu-se, sau dacă nu cumva erau în baia din apartament așteptând anxios liniuțele de pe testul de sarcină. Apoi mi-am dat seama că ei nici măcar nu se ridicaseră de pe scaun în acele momente.

Toate scenele se întipăresc mult mai bine în minte, pentru că spectacolul nu este numai o derulare frumoasă sau mai puțin frumoasă a unor imagini. Dimpotrivă, constă în ceea ce ajunge spectatorul să construiască, îmbinând trăirile personale cu cele ale actorilor. În acest punct intervin transformarea și încercarea, subiectivă de altfel, de a oferi un sens personal întâmplărilor și poveștii în sine.

Spectacolul și, implicit, minunatul text al lui Duncan Macmillan au venit ca răspuns la multe din întrebările mele personale din ultima vreme. Faptul că am ajuns să simt cum piesa – una despre tinerii de astăzi și dintotdeauna – creștea din mine și s-a lipit de mine se datorează tocmai subiectului pe cât de particular, pe atât de general. Umorul fin, inteligent reprezintă un punct esențial în construcția spectacolului, prin multele poante (de tipul inside jokes) de cuplu, de care publicul se amuză, recunoscând reacții familiare. Personajele sunt măcinate de drama măruntului, de problemele aparent minore pe care încearcă să le depășească, trecând de propriul egoism. Vor să facă ceea ce-și doresc de o viață – „De când eram mică m-am văzut cu o umflătură, cu un copil în pântece” –, dar fără să interfereze cu ordinea lumii, cu cifrele, cu subiectele globale, politico-sociale. Probleme de ordin intim, din sfera imediatului, se ciocnesc, astfel, de imaginea de ansamblu.

Denisa Nicolae și Liviu Romanescu joacă doi tineri cultivați, cu studii, cu personalități complexe, care țin la carieră. Este momentul când trebuie să facă ceea ce se cuvine în viața personală – căsătorie, copii – sau măcar să le pună în balanță, să reflecteze asupra lor. De aici iau naștere frici, sufocări, frământări. În definitiv, iubirea este cea care rămâne în picioare, indiferent de situație. Altfel, tensiunea se menține, iar fragilitatea interioară rămâne de necuprins. Și nu e niciodată simplu. Spectacolul se dinamizează brusc de la o ceartă, pentru ca apoi totul să se dezvolte până la un climax care ține publicul în suspans, cu respirația tăiată.

Decorul e minimalist: o masă la care rostesc (ca la un interviu serios) pe un ton grav piesa “Lungs, de Duncan Macmillan. Fără muzică, fără decor”, după cum sună didascaliile. Personajele trec printr-un roller coaster emoțional. Am râs și am plâns alături de ele. Am trăit fiecare scenă cu intensitate, mai ales cea a pierderea sarcinii – atât de sinceră și de înduioșătoare. Identificarea și transferul emoțional sunt intense. Povestea rămâne captivantă, aproape de public, pentru că este reală.

Atitudinea partenerului din cuplu este de înțeles prin umanitatea pe care o degajă. El, jucat de Liviu Romanescu, pare atât de uman în stângăcia lui, străduindu-se să facă față firii puternice și vulcanice a iubitei. Intimidat, eclipsat de personalitatea ei debordantă, o înșală, căutând simplitate și alinare. Dar soarta, impulsurile îi aduc tot împreună. Sărutul a făcut ca toată povestea să fie realistă, transgresivă, viscerală și înălțătoare, iar spectatorul să fie cumva pus în postura de voyeur care urmărește intimitatea cotidiană a unui cuplu oarecare. Povestea vieții partenerei, alertă și plină de miez, derulată în monologul final, îmbracă gustul amar al singurătății, expunând priveliștea debusolantă a bătrâneții, cu incertitudinea împlinirii. În această poveste nu există Feți-frumoși și zmei, ci mai degrabă o zonă gri, în care personajele devin propriii eroi ai timpului lor. Sau măcar ai vieții lor, prin faptul că au reușit.

Duncan Macmillan este dramatug, regizor și scenarist britanic, piesele sale fiind jucate la mari festivaluri (Theatertreffen, Festival D'Avignon, Salzburg) și pe Broadway. Printre cele mai cunoscute piese amintim: Lungs, People, Places and Things, Every Brilliant Thing.

Premii: Textul Lungs a fost desemnat în anul 2012 „Cel mai bun text contemporan”, Premiile Off West-End și a fost nominalizat la categoria „Cel mai bun text de teatru”, Theatre Awards UK (2012).

Nicolae Constantin Tănase a absolvit UNATC (secția regie de film) și a studiat timp de un an la Academia de Arte din Praga (FAMU). Zombie Infectors 3. BLU, primul său film realizat după absolvire, a câștigat premii importante la Festivalul Internațional de Film Transilvania, 2012, la Best International Short Film din Portugalia și Premiul „Tânără Speranță” la Gopo. Lungs este primul spectacol de teatru pe care îl semnează.

LUNGS

de Duncan Macmillan

Producție a Asociației VANNER Collective și a Teatrului ACT 

Traducerea: Denisa Nicolae și Liviu Romanescu

Regia: Nicolae Constantin Tănase

Scenografia: Adeline Andreea Bădescu

Distribuţia

Denisa Nicolae

Liviu Romanescu

Proiect editorial apărut cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.