Din ultimele rânduri ale vechiului amfiteatru, spectatorul a avansat pas cu pas către scenă. Către poveste. Acum este parte a acestei povești, este obiectul privit și privitor, în același timp. Avem „teatru participativ”/ „teatru imersiv” / „teatru senzorial”, un teatru în care, pentru spectator, starea de prezență este amplificată. Despre această evoluție a limbajului teatral, Cristina Rusiecki îi chestionează pe Andreea Iacob, regizoare și autoare a unei teze de doctorat pe tema spectacolului de teatru participativ, și pe Bogdan Nechifor, trendsetter-ul teatrului senzorial în România.