Un tramvai care tot trece

Print Friendly, PDF & Email
Spectacol | Autor: B-Critic | 5 octombrie 2017 |

UN ARTICOL DE ADINA LATEȘ

 

 

 

 

Un tramvai numit dorință, de la Unteatru, în viziunea regizorilor Andreea și Andrei Grosu (regizori entuziaști, creatorii unui nou spațiu teatral neconvențional, înființat în 2010), se joacă în spațiul aparent ermetic al unei piese clasice. Fiind un text răs-răs-jucat, am fost curioasă să văd ce aduce nou această punere în scenă. Iar ineditul nu a întârziat să apară. Având în spate un film ultracunoscut și de un așa calibru (un clasic cu Vivien Leigh, Marlon Brando), e greu să nu fii vizibil influențat. În mod cert, plana și asupra spectatorilor dorința de recunoaștere a unor detalii, iar ele se dezvăluie în anumite elemente.

 

 

În linii mari, noutatea a oferit-o scenografia realizată de Vladimir Turturică, scena rotitoare și vestimentația ce duce Tramvaiul... în zilele noastre, personajele putând fi la fel de bine rupte dintr-un cadru de bloc din Berceni, să zicem. Acest lucru este susținut de inserțiile din contemporan - de pildă, Blanche pune la radio o piesă aleatorie, diferită de fiecare dată, care, prin gen și stil, se izbește oarecum de context, nu se potrivește pe deplin. Totul este, în acest fel, mai aproape, mutându-se în zona familiarului. Mai mult, carnea prăjită lasă un abur în sală. Spectatorii devin parte a unui spațiu senzorial intens: miroase a scară de bloc într-un decor de bucătărie din orice garsonieră mică a unui cartier marginal din București.

 

Tragedia și, în fond, sentimentul acut al ratării constituie punctul central în spectacol, iar prin jocul credibil, natural al actorilor Mihaela Trofimov, Nicoleta Lefter, Richard Bovnoczki, Liviu Pintileasa unul dintre scopuri – empatia – s-a realizat. Vorbim despre o poveste de viață care, ca toate celelalte astfel de povești, are caracter atemporal. Durerea, suferința, nebunia, iubirea sunt teme care trec de contextul unei singure piese. Prin jocul sensibil, prin tragedia sinceră, Blanche este o Ofelie mânată de dorința de recunoaștere, de depășire a urâtului din lume prin cultură, care, în final, dezarmează, sensibilizând prin renunțarea la luptă tradusă de nebunie. Blanche apare de la început înfășurată de vălul alb ca într-un cocon, semn al purității pierdute, al naivității încă vii la o persoană care se hrănește numai din iubire. În așteptarea continuă a dragostei, aceasta va fi cea care o distruge și o va lăsa pe marginea prăpastiei, a nimicului sau a așteptării fără sfârșit.

 

Mila, înțelegerea, acceptarea poziției inferioare sunt bine interpretate de Nicoleta Lefter, în rolul Stellei. Personajul s-a adaptat întru totul condiției oamenilor simpli prin căsătoria cu Stanley. Liviu Pintileasa redă bine temperamentul și firea vulcanică a personajului, educația modestă și dorința de autoritate manifestată prin violență. La rândul său, Richard Bovnoczki are o prezență tonică, relaxată, amuzantă, Mitch fiind o combinație interesantă între postura de „băiatul mamei” și om cu principii puternice. Richard Bovnoczki reușește să transpună cu expresivitate frământările personale ale lui Mitch. Explozia de lumini în scenele idilice, de constelații în toată sala de spectacol venite dintr-o jucărie simplă, un kitsch, reprezintă un plus vizual, dovedind că din resurse puține se pot crea scene memorabile, bine elaborate vizual. Spectacolul valorifică umanul – așa cum este el, în momente mărunte, pământești, brutale – carne și circ, alăturând, totuși, o fâșie de dorință de a le lăsa în urmă și de a respira aer proaspăt, curat.

 

Un tramvai numit Dorință

de Tennessee Williams

Regia: Andrei și Andreea Grosu

Scenografia: Vladimir Turturică

Distribuția

Mihaela Trofimov

Nicoleta Lefter

Liviu Pintileasa

Richard Bovnoczki

Durata spectacolului: 1h 40 min

Premii

Premiul „Teatru de mâine” acordat de Asociația Internațională a Criticilor de Teatru în cadrul Festivalului Național de Teatru București, 2013

Marele Premiu Iași Fringe Festival 2013

 

 

 

 

Proiect editorial apărut cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.