*

„Am avut norocul să dau în anii aceștia peste câțiva oameni care mi-au citit cărțile și care au înțeles cărțile mele într-un mod pe care credeam că doar eu pot să le înțeleg. Când am realizat acest lucru m-am oprit puțin din ce făceam pentru că eu am crezut tot timpul că intimitatea mea profundă pe care o am cu anumite texte sau personaje îmi va rămâne întotdeauna doar mie, nu se va mai duce nimeni acolo.”

*

„Pentru mine scriitorul este personajul cel mai celebru și mai alunecos dintre toate personajele pe care le ascund în mine. Pe de altă parte scriitorul contemporan este posesorul unei libertăți pe care în alte epoci nu ar fi putut-o accesa, iar această libertate trebuie tratată cu responsabilitate și recunoștință. În cazul meu scriitorul s-a născut atunci când s-a născut și frica de moarte și nevoia de a controla o situație imaginându-mi cum poate ea decurge în diferite variante.”

*

„Momentele cele mai dese pe care le-am trăit ca scriitor sunt mai degrabă cele în care m-am simțit ca un muncitor necalificat pe un șantier uriaș pe care dintr-o dată trebuia să îmi asum niște răspunderi pe care nu știam că pot să mi le asum. Uneori mă apuc de treabă având o lopată în mână și căutând ceva în pământ. Scriu și mă uit în mine căutând o voce. Căutarea acestei voci este cel mai dificil lucru. Momente bune sunt cele în care descopăr personaje sau am mici revelații pe stradă prin mijloace de transport în comun ascultând străini din diverse categorii sociale vorbind, trăindu-și viața și fiind naturali.”

*

„Eu umblu des pe Calea Victoriei, de obicei pe bicicletă. De cele mai multe ori sunt cu băiețelul meu. În unele dimineți merg la Piața Matache și caut legume, apoi mă opresc la o cafenea, care vinde cafea scumpă și foarte plăcut aromată, de pe Calea Griviței. Sunt îmbrăcat ca un curier, destul de sport. Mereu îmi spun că nu sunt deloc îmbrăcat ca un scriitor, cu cămașă și sacou. Dispoziția este optimistă. Încă mai cred.”

„

Misterul cititului tămăduitor s-a adâncit când în India câțiva medici au observat că mulți pacienți se simt bine atunci când lecturează cu atenție Mahabharata sau Ramayana, care nu erau texte religioase prin definiție. Imediat luea a lăsat cărțile religioase din mână și a trecut la cărțile de literatură și larg consum. Preoții au ieșit din comisiile de evaluare a pandemiei, canalele tv religioase s-au închis peste noapte, Biblia rămas undeva pe noptiera tuturor oamenilor. Oamenii păreau mai relaxați știind că au la dispoziție întreaga literatură a lumii ca să se vindece. Bibliotecile au deschis oficii cu răftulețe mici în magazinele de cartier, farmaciile au devenit și ele puncte de desfacere pentru diverse edituri. Bineînțeles, după o perioadă scurtă de prosperitate pe care a trăit-o Biserica, venise acum rândul grupurilor editoriale și al scriitorilor. Lumea era relaxată, se făceau calcule câte cărți îi rămâneau de citit unui adult de patruzeci de ani până la vârsta de optzeci, se discutau cărți la știri, ce autori aveau un efect sporit asupra sănătății cititorilor. Scriitorul Paulo Coelho a anunțat că își pune toată opera la dispoziție pe gratis. Totul a luat o amploare neașteptată pentru lumea editorială. Problema cea mai mare era că scriitorii nu mai puteau să scrie. Puteau, dar toți cei care încercau ajungeau la terapie intensivă după prima lor carte. Câțiva și muriseră încercând să dea un nou bestseller. Scrisul îi epuiza în condițiile bolii, iar cei care aveau o oarecare imunitate în fața bolii nu reușeau să dea cărți prea interesante. Mulți autori americani descriau procesul de scris sub influența bolii ca pe o golire a minții de sine însăși, o ardere interioară. Pentru că nimeni nu reușea să scrie din prima un text excelent, iar textul trebuia reluat și redactat și corectat de câteva ori pentru a scoate ceva bun. Acest lucru devenea cu neputință. Recitirea unui text pe care autorul îl știa bine nu mai ajuta cu nimic.

Guvernele și Ministerele Culturii din lumea largă au stabilit că lupta împotriva bolii se dădea acum de către traducători. Ei erau cei care trebuiau să aducă populațiilor vorbitoare de diferite limbi noi și noi cărți. O parte din fondurile de sănătate au fost transferate către Cultură.

(„Înainte să te retragi în lumea ta” face parte din volumul colectiv „Treisprezece” apărut în colecția Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera, 2021)

”

<<Îi ies fazele comice, îi ies fazele erotice, îi ies fazele sociale, îi ies fazele subtile, îi iese sarcasmul, îi iese ironia, îi iese LGBT-ul, îi iese chiar și delicatețea. Manevrează cu aceeași naturalețe printre homleși și printre corporatiști, printre activiști eco și loseri de bani gata, filează convingător mediile artistice (cu un bias pentru sculptură; dar și literații avizați vor sesiza un cameo al lui Adi Urmanov) și mediile unde parola „Arsenie Boca” face legea, schimbă cu ușurință decorul național cu cel internațional și așa mai departe.>> - Mihai Iovănel

Bogdan Răileanu a debutat în 2017 cu volumul de proză scurtă „Tot spațiul dintre gândurile mele”. Au urmat romanele „Dinții ascuțiți ai binelui” (2018) și „Teoria apropierii” (2019). În 2020 a publicat microromanul „Să nu lași moartea să te găsească”, iar în 2022 a publicat biografia romanțată „Preda. Adevărul ca o pradă”. Bogdan Răileanu lucrează în publicitate.