De: Nicu Ilie

Nicu Ilie — Fri, 29 Nov 2013 10:38:16 +0000

Probabil si artistul e nemultumit ca, in acest moment, Ghepardul este pictura sa de top si probabil considera ca „spiritul pietei” nu este complet compatibil cu „sufletul sau de artist”. Cu siguranta, la o analiza estetica si conceptuala, Radvan are picturi mai puternice sau mai plastice. Totusi, „Ghepardul” are punctele sale forte. In valul de violenta domestica si sociala surprins de Radvan in tablourile sale, aceasta panza este una care poate fi purtata, are culori luminoase,intr-o cheie cromatica echilibrata, care tine cont de vechile principii, pre-avangardiste, ale esteticii, si are o violenta sublimata, redusa doar la termeni-concept precum „incordare” si „tensiune”. Nu se compara cu violurile, decapitarile si nasterea-ca-avort care sunt subiectele centrale in alte panze ale sale, cele valoroase estetic, dar sumbre. Daca faci abstractie ca Radvan are o intreaga opera in spate, in care „Gepardul” e doar o piesa si o fatzada, poti considera ca un asemenea pret e un shoc. Totusi, si „Domnisoara Pogany” e doar un truvant, daca faci abstractie ca e parte din opera lui Brancusi si ca drumul spre un ou de piatra cu un minimum de figurativitate a fost unul lung si a implicat zeci de incercari si sute de concepte. Eu cred ca „Ghepardul” are punctele lui forte, mai ales atunci cand vorbim despre mixul intre estetica si comert, respectiv despre piata de arta. Iar cheia este, cred, faptul ca „Ghepardul” este o violenta care poate fi purtata.

Comentarii la: 4.250 de euro pentru „Ghepardul” lui Rădvan, un safari artistic şi financiar

De: Nicu Ilie