Când regizorii se reinventează…
Cu ultima montare de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Lacrimile amare ale Petrei von Kant de Fassbinder, în traducerea lui Victor Scoradeț, primul regizor român care a folosit […]
Esențe tari. „Macbeth”
Sunt extrem de puțini regizori care surprind printr-un univers distinct. Botond Nagy se numără printre ei. În spectacolele sale, ceea ce se întâmplă pe scenă reverberează în tonuri multiple. Un […]
„Nenorocitul ăla de neamț”
„Nenorocitul ăla de neamț! Ce-ai avut mă cu dovleacul?” Adică dovleacul lipsă pe care mama a uitat să-l pună în plăcinta cu… dovleac. „Nenorocitul ăla de neamț” se numește Alois. […]
„Simt o respingere viscerală față de abuzul ideologiei în artă”
Când îți dă bună ziua și ochii i se fixează în ai tăi, ai impresia că, pentru acest cel mai domestic cuvânt, mii de straturi din interior s-au unit ca […]
„În orice etapă aș fi fost, am iubit fundamental oamenii”
Cristina Rusiecki: Mi-aduc aminte că prima dată ne-am întâlnit într-o excursie organizată pentru studenții arhitecți. De atunci am rămas cu impresia că ai făcut Arhitectură. De fapt, ai făcut Scenografie. […]
unteatru, o poveste de vis a Bucureștiului
La țigănci Printre performanțele Capitalei noastre se numără și unteatru. Un teatru independent, creat cu zece ani în urmă, care nu numai că a rezistat, dar a reușit să […]
Despre independenți. Zece ani de teatru bun. unteatru
În urmă cu zece ani, un grup de oameni foarte tineri își propunea să facă un teatru unde să se joace numai spectacole de calitate: teatru de artă, valoros, nu […]
„Visez la un val de oameni care să iubească orga”
Interviu cu Robert Alex Roi Cristina Rusiecki: Te rog să-mi spui, pentru început, cu ce te ocupi. Robert Alex Roi: Lucrez la o firmă din Franța, sunt […]
De la „Cultură prin agricultură” la…
„Cultură prin agricultură”. Genial motto! Recunoașteți că nu v-ați fi gândit la așa ceva. Și despre ce fel de cultură credeți că este vorba? Nici mai mult, nici mai puțin […]
„Sunt într-o fază puristă și demitizantă în care mă simt excelent”
Cristina Rusiecki: Când și cum ai hotărât să te apuci de meseria aceasta? Mihai Păcurar: O bună bucată de timp am vrut să mă fac actor. Eram elev la liceul […]
Cu ce povești mai creștem?
Cum mai stă dramaturgia contemporană? Care sunt zonele ei de interes? Ce formule de spectacol își imaginează autorul pentru textul scris? Cum lucrează dramaturgul cu echipa de spectacol? Sunt întrebări […]
Party, party, divorțăm!
Petrecere la nuntă? Petrecere și la divorț. Ca să fie lucrurile rotunde. Doar că la ultima petrecere invitat e doar publicul în Totul e bine când se termină de Andreea […]
Mihai Păcurar și „morfologia politică a spațiului”
31 octombrie 2020, ora 16.00. Live streaming pe FB cu cinci camere. Aparent, personajul principal este Clujul. Sau, cel puțin, singurul care se vede. În realitate, instalația concepută de Mihai […]
„Pentru mine teatrul înseamnă revoltă” Interviu cu Botond Nagy
Miss Julie Foto: Barabás Zsolt Cristina Rusiecki: Să începem cu o întrebare formată din câteva cuvinte, dar care așteaptă un răspuns esențial. Ce înseamnă teatrul pentru dvs? Botond Nagy: Sânge, […]
Botond Nagy, energie, flux, fluiditate
Halucinant, tulburător, fluid, poetic, adânc, misterios sunt câteva dintre trăsăturile care definesc universul tânărului regizor de teatru Botond Nagy. La 27 de ani, este unul dintre cei mai profunzi […]
Coca Bloos, marcă înregistrată
Pipernicită, exact ca un personaj din poveștile rusești spuse de bunică, pe vremea în care era un țânc, te și întrebi cum a devenit Coca Bloos, după ’90, un brand. […]
„Nu trebuie să fii mai deștept decât personajul”
Cristina Rusiecki: De unde vine numele de Bloos? Coca Bloos: Tatăl meu era sas de lângă Sibiu. De-a lungul timpului, numele a tot suferit schimbări de pronunție. C.R.: Deci sunteți […]
Momentul zero și câteva decenii înainte
Cum să faci un spectacol de teatru despre Revoluție? După treizeci de ani în care s-a spus tot. Au fost dezvăluiri, s-a consumat un proces, au ieșit la iveală […]
Carmen Lidia Vidu despre „Jurnal de România.1989”
Momentul zero și câteva decenii înainteMomentul zero și câteva decenii înainteBy Cristina Rusiecki4 octombrie 2020Spectacol, Teatru Cum să faci un spectacol de teatru despre Revoluție? După treizeci de ani în […]
„Jurnal de România. 1989”
Cristina Rusiecki: De ce ai simțit nevoia să revii la evenimentele din ’89? Carmen Lidia Vidu: Din 2016 am dezvoltat un proiect documentar numit Jurnal de România. Prin el […]
Libertate în fel și chip
Cristina Rusiecki: Ești directorul artistic al Teatrului de Copii și Tineret „Luceafărul” din Iași. Avînd o experiență atît de îndelungată, ai putea să ne spui care sînt țintele esențiale de […]
„În antropologie nu există informație balast”
INTERVIU CU CĂTĂLIN D. CONSTANTIN Cristina Rusiecki: Într-o bună zi, ai stat și te-ai uitat în zare și ai hotărât că o să fii antropolog. Cum ți-a venit ideea ? Cătălin […]
„Prefer claritatea în locul misterului, asumarea, riscul de a experimenta și de a te confrunta cu eșecul”
Articol din ediția Cu viteză înainte Portret Radu Alexandru Nica Cristina Rusiecki: În ce măsură faptul că ai trăit în casă cu o actriță, mama ta, ți-a influențat dorința de […]
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.