Roberto Bolaño

2666

traducere de Eugenia Alexe Munteanu
Editura Univers, 2016, 3 vol.

Romanul 2666 este scris în ultimii trei ani ai lui Bolaño, într‑o cursă contra cronometru cu moartea. Alcătuit din cinci părţi pe care autorul, într‑o încercare de a asigura viitorul financiar al copiilor săi, le intenţiona publicate drept cinci romane separate, 2666 a apărut totuşi drept o singură carte, valoarea literară a ansamblului fiind mult prea mare pentru a fi divizat din raţiuni comerciale. Toate cele cinci părţi contribuie la configurarea unui spaţiu în care crima şi literatura sunt două feţe ale aceluiaşi mister. Oraşul Santa Teresa din deşertul Sonora, la graniţa Mexicului cu SUA, este scena unor crime în serie împotriva femeilor, dar şi destinaţia finală a celui mai important scriitor german al secolului trecut, Benno von Archimboldi (personaj fictiv).

În Chile a câştigat Premiul Altazor în 2005.

În SUA a câştigat National Book Critics Circle Award în 2009 (premiu acordat postum).

Opera lui Bolaño are aspectul acela circular al obsesiei: prin ea circulă teme și personaje care nu se sfiesc a trece din proza scurtă în cele două mari romane, și înapoi în poezie. Totul pare extrem de calculat, inspiră o premeditare maniacală. În același timp, tot aspectul acesta, luat unitar, este unul extrem de eterogen, pornind de la căutări perpetue, finalizate prin acest monumental 2666. Bolaño o spune în repetate rînduri, și nu avem de ce să nu-l credem, că autentica lui formă de exprimare literară este poezia. Restul înseamnă decădere asumată, însă tot el se consolează spunîndu-și că într-un roman încape foarte multă poezie pură. Aș merge mai departe și aș afirma că 2666, este un enorm poem epic coșmaresc, este un ultim renghi jucat de autor lumii literare: a reușit să creeze un best­seller dintr-o epopee.

- Bogdan-Alexandru Stănescu, Literatura revoluționară în al treilea mileniu (și ultimul) (I), în Observator cultural 9 septembrie 2016 - citește (vezi și continuarea articolului: II și III)

Tot ce pot să spun [...] este că 2666 are sute de pagini scrise la nivelul unei capodopere, sute de pagini scrise peste nivelul unor autori de premiu Nobel pentru literatură a ultimului deceniu (Coetzee, ca să dau un exemplu).

- Cornel Bălan, pe liternautica.com - citește

Ieşit de sub tipar după moartea autorului, romanul este apreciat drept o certă capodoperă şi primit cu elogii şi entuziasm, mai cu seamă de publicul tânăr ceea ce măreşte la cotele cele mai înalte prestigiul autorului. Acesta este situat alături de maeştrii boom-ului latino-american în Spania, iar operele sale fac obiectul unei bibliografii critice tot mai diversificate şi mai ample. [...] 2666 poate fi considerat cu termenii propuşi de critici pentru Detectivii sălbatici, un roman global sau total, întrucât dă seama de „realitatea globală a secolului XXI” (Rodrigo Fresán).

- Dana Diaconu, Ultimul roman al lui Roberto Bolaño, în România literară nr. 1-2/ 2015 - citește

Semnal literar

2666

bolano

Roberto Bolaño Ávalos, romancier și poet născut în Chile, pe data de 28 aprilie 1953. S-a stins din viață la vârsta de 50 de ani, în Barcelona.

S-a impus ca unul dintre scriitorii latinoamericani esenţiali ai timpurilor noastre. Opera sa, parţial publicată postum, a creat un adevărat cult în lumea literară internaţională a ultimilor ani, fiind tradusă pe toate meridianele globului. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără romanele Detectivii sălbatici (Editura Leda, 2013), 2666, Monsieur Pain, Amuleto, Anvers (Editura Leda, 2011), La pista de hielo, Una novelita lumpen, Nocturnă în Chile (Curtea Veche, 2008), O stea îndepărtată (Curtea Veche, 2008), precum şi volumele de povestiri Llamadas telefónicas (publicat în limba română la Editura Leda sub titlul Convorbiri telefonice), El gaucho insufrible şi Târfe asasine (apărută în română la Curtea Veche, 2009). Pentru creaţia sa, Bolaño a fost distins cu Premiul Heralde pentru roman şi Premiul „Rómulo Gallegos”, iar postum, în 2009, i s-a acordat în Statele Unite prestigiosul National Book Critics Circle Award.