Fără legătură narativă cu “Dragoste 1. Câine”, “Dragoste 2. America” continuă “Trilogia Dragoste”, iar cel de-al treilea film este încă în stadiul de idee. Sunt trei filme despre trei feluri de a iubi. Fiecare film explorează teritorii afective în care dragostea este asociată diverselor organe din care izvorăşte. În primul, dragostea este asociată vintrelor şi felului primar, vulcanic şi posesiv de a iubi, în cel de-al doilea, creierul este cutia de rezonanţă dominată de o iubire cerebrală, iar în cel de-al treilea, plămânii transferă dragostei dorinţa pătimaşă şi nevoia libertăţii. Dacă în “Dragoste 1. Câine”, care a avut premiera anul trecut, firul poveştii explorează dragostea viscerală a unui pădurar pentru o femeie pe care o găseşte pe munte şi o salvează, în “Dragoste 2. America”, relaţia amoroasă a celor două personaje este captivă unei realităţi la marginea realităţii. Dragostea dintre Beatrice şi Anton pare că este trăită predominant în creierele celor doi amanţi şi că este hrănită de amintiri, speranţe şi proiecţii. Dar certitudinile relaţiei lor îşi fac deopotrivă loc, pentru că realitatea îi impinge pe cei doi să-şi comprime trăirile unei iubiri cerebrale în povestea ultimelor lor 24 de ore de relaţie.
Ambele filme traversează cele două feluri de a iubi în strânsă asociere cu peisajele naturale alese de regizor, cu caracterul atemporal în care se desfăşoară poveştile, dar şi cu segmentele de vârstă ale personajelor.
“Întâi m-am prefăcut că în filmele pe care le fac nu vorbesc despre mine. Îmi era un fel de jenă, de ruşine şi îmi era greu să recunosc că sunt de fapt narcisist. De fapt, în toate, în Eu când vreau să fluier, fluier, în BOX, în Dragoste 1. Câine şi în Dragoste 2. America, e vorba despre mine şi sunt narcisist. Nu despre luptele sau amorurile mele e vorba în filmele astea, ci despre nişte esenţe şi pulsiuni pe care le recunosc în mine şi care găsesc că sunt aproape universale. Felul în care fac film nu are vreo funcţie terapeutică, ci e singura unealtă pe care o cunosc şi în care am încredere că poate să schimbe lumea şi poate găsi un adevăr. Eu când vreau să fluier, fluier este cel mai premiat şi mai cunoscut film al meu. Dragoste 2. America e cel mai sincer, cel mai crud şi cel mai bun.” Florin Şerban
“Fiind primul meu rol într-un lungmetraj, pregătirea şi filmarea au fost provocări mari, pe mai multe niveluri, însă m-au ajutat să ies din zona de comfort. Cea mai mare provocare a fost la început: să găsesc esenţa lui Beatrice. Am admirat acest personaj pentru iubirea ei obraznică de libertate, deşi rezultatul - în cele mai multe cazuri - era suferinţa. Filmările au avut loc în mijlocul naturii, cumva izolat de zgomotul şi ritmul alert al oraşelor, iar acest context mi-a dat o stare specifică, a creat o atmosferă potrivită pentru a mă inspira pe parcurs.” Emoke Pal
Emőke Pál a absolvit actoria la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca şi a continuat studiul actoriei urmând metodologia lui Jacques Lecoq la Școala Internațională de Arte ale Spectacolului, în Londra. S-a remarcat pentru rolurile jucate în mai multe filme de scurt-metraj și piese de teatru. În 2013, a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță (ex aequo), oferit de Uniunea Teatrală din România, pentru rolul din spectacolul ,,A Dragon in my Mind”, piesă scrisă de Emoke.
Igor Babiac a studiat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, specialitatea „actor de teatru de păpuși”. La mai puţin de 30 de ani, Igor are deja o carieră în film, atât în Moldova cât și în România, jucând în 5 lung-metraje. În 2014, fost nominalizat la Premiile Gopo, pentru rolul principal din filmul ,,La limita de jos a cerului”.
Florin Şerban este regizor şi producător de film. Primul său film de lung metraj, Eu când vreau să fluier, fluier a fost premiat la Berlin cu Ursul de Argint - Marele Premiu al Juriului și Premiul Alfred Bauer pentru inovație în domeniul filmului. Cel de-al doilea lung metraj al lui Florin Șerban, BOX, a câștigat premiul FIPRESCI la Festivalul Internațional de Film Karlovy Vary şi a participat la numeroase festivaluri internaţionale, printre care Toronto, Londra, Beijing, Salonic.
În 2017, Florin a început “Trilogia Dragostei”. Primul din aceasta trilogie, Dragoste 1. Câine a fost lansat în cadrul Festivalului de Film din Sarajevo și a câștigat premiul CineEuropa şi premiul C.I.C.A.E pentru arta cinematografică.
Dragoste 2. America va intra în cinematografele din Bucureşti şi din ţară pe 10 ianuarie 2020.
Dragoste 2. America (2019)
Distribuţie: Emoke Pal, Igor Babiac, Constantin Dogioiu, Mihai Rîpan
Scenariul şi Regia: Florin Şerban
Producători: Oana Iancu, Florin Şerban
Durată: 75 min
Trailer: https://bit.ly/2qfuuW0
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.