Lista completă a premiilor și nominalizărilor de la primele ediții până azi

În plin festival Les films de Cannes à Bucarest (vezi programul proiecțiilor pe siteul oficial al festivalului ), profităm de prilej pentru a face o retrospectivă a prezențelor românești în festivalul de la Cannes. Sumarul acestei retrospective, cu un mare premiu câștigat de „4,3,2”, alte 15 premii și un total de 40 de nominalizări, indică festivalul de pe croazetă ca fiind principala instituție ce a confirmat valoarea ascendentă a cinematografiei românești și a facilitat recunoașterea ei internațională.

Proiect editorial apărut cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Prima prezență românească la Cannes a avut loc în 1946, la a doua ediție a festivalului. Oarecum similar cu calificarea României la turneul de fotbal din Uruguay, prima prezență trebuie privită mai mult ca un act de voință decât de valoare: criteriile de selecție ale festivalului, la fel ca și organizarea sistemului intern de premii, treceau printr-un proces de definire, iar simpla înscriere era recompensată. „Floarea reginei”, de Paul Călinescu, este un scurt-metraj de 20 de minute, complet uitat în România, dar ținut minte de arhiva de pe Côte d'Azur ca fiind primul film românesc proiectat pe ecranele festivalului.

În 1957, prima participare cu miză aduce și primul premiu. Este vorba tot de un scurt-metraj, animația „Scurtă istorie”, de Ion Popescu-Gopo. 

(Filmul integral are 10 minute și a câștigat Palme d'Or pentru scurt-metraj).

În 1958, coproducția româno-franceză „Ciulinii Bărăganului”, după Panait Istrati, în regia lui Louis Daquin, cu  Nuță Chirlea, Ana Vlădescu, Ruxandra Ionescu și Maria Tănase în distribuție, a prins o nominalizare în secțiunea principală. Premiul avea să fie câștigat de producția sovietică „Zboară cocorii”.

În 1961, „Darclee”, în regia lui Mihai Iacob, și, un an mai târziu, „S-a furat o bombă” (regia: Gopo), aleargă și ele în cursa pentru Palme d'Or.

Sergiu Nicolaescu obține o nominalizare în 1964 pentru scurt-metraj, cu documentarul „Memoria trandafirului”. (vezi pe YouTube)

Primul premiu de anvergură obținut de un film românesc la Cannes a fost, în 1995, premiul pentru cel mai bun regizor obținut de Liviu Ciulei pentru „Pădurea spânzuraților”. Filmul fusese nominalizat și la Palme d'Or.

În 1965, o altă ecranizare după Rebreanu, „Răscoala”, în regia lui Mircea Mureșan, primește o nominalizare la secțiunea principală și premiul pentru debut.

(foto Aarc.ro. Vezi și alte imagini & date despre film).

Clasicismul românesc, care utiliza cu mare succes tehnici testate în filmele americane și franceze din 1935-1955, devine anacronic după 1968, anul revoluțiilor hippie europene. Ecoul acestora este în cinematografia noastră „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie. Totuși filmul, fiind interzis și în țară, nu a avut o circulație internațională. 

La Cannes, în 1969 ajunge documentarul „Cântecele Renașterii”, realizat de Mirel Ilieșiu, care primește o mențiune la un premiu tehnic, dar și trofeul pentru scurt-metraj (secvență pe Youtube din arhiva ANF).

Urmează o pauză de 30 de ani.

 

Lucian Pintilie ajunge în cele din urmă la Cannes cu „O vară de neuitat”, în 1994. Pierde marele trofeu în fața lui Tarantino, care venise peste ocean cu „Pulp Fiction”.

În 1996, același Pintilie propune producția „Prea târziu”și pierde finala în fața britanicului Mike Leigh, realizatorul filmului „Secrete și minciuni”.

Noul val românesc e dus la Cannes de debutul lui Cristi Puiu, „Marfa și banii”, care obține în 2001 o nominalizare la secțiunea Golden Camera. (La data producției, Cristi Puiu nu lucrase cu Pintilie. Avea să o facă doi ani după aceea ca scenarist pentru „Niki Ardelean...”). În aceeași ediție, Cătălin Mitulescu a fost nominalizat la premiul Cinefondation pentru scurt-metrajul „București-Viena, 8 și 15”.

În 2002, Cristian Mungiu primește și el o nominalizare, tot la Golden Camera, pentru „Occident”.

Scurt-metrajul lui Cătălin Mitulescu, „17 minute întârziere” este nominalizat, tot în 2002, la premiul Cinefondation. În 2004, este rândul lui Corneliu Porumboiu să primească o niminalizare similară, tot pentru un film scurt, „Călătorie la oraș” (vezi trailer). Tot în 2004, Cătălin Mitulescu aduce primul premiu la Cannes pentru regizorii noului val, trofeul pentru scurt-metraj, câștigat de filmul „Trafic”.

„Moartea domnului Lăzărescu”, în regia lui Cristi Puiu, câștigă în 2005 unul dintre premiile importante ale festivalului, Un Certain Regard.

În 2006, „A fost sau n-a fost?”, al lui Corneliu Porumboiu, aduce alte trofee, Premiul Golden Camera și Premiul Label Europa. În aceeași ediție, Dorotheea Petre câștigă trofeul pentru interpretare feminină al secțiunii Un Certain Regard, pentru rolul în „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”.

 

2007 este anul marelui triumf. Filmul lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” primește singurul Palme d'Or câștigat până în prezent de un film românesc. Alte două premii, FIPRESCI (acordat de presa de specialitate) și cel acordat de sistemul educativ francez, subliniază triumful.

Tot în 2007, premiul Un Certain Regard, îi revine filmului „California Dreamin' (Nesfârșit)” al lui Cătălin Nemescu, mort într-un accident în 2006.

În 2009, Corneliu Porumboiu obține trofeul secțiunii Un Certain Regard pentru „Polițist adjectiv”. Aceeași producție câștigă și FIPRESCI.

Producția colectivă „Amintiri din epoca de aur” (cu secțiuni realizate de Hanno Höfer, Razvan Marculescu, Cristian Mungiu, Constantin Popescu și Ioana Uricaru) primise o nominalizare la aceeași secțiune.

În 2010, Cristi Puiu recâștigă premiul Un Certain Regard pentru „Aurora”.

În 2012, filmul românesc nominalizat la Cannes este „După dealuri”. Cristian Mungiu pierde Palme d'Or în favoarea filmului lui Haneke, „Amour”, dar câștigă premiul pentru cel mai bun scenariu. Actrițele Cristina Flutur și Cosmina Stratan își împart trofeul acordat pentru rol feminin.

Anul 2015 aduce alte două nominalizări pentru filme românești. „Un etaj mai jos”, regia Radu Muntean, și „Comoara”, regia Corneliu Porumboiu, sunt nominalizate la secțiunea Un Certain Regard. Filmul lui Porumboiu obține un premiu mai mic, al unei subsecțiuni - A Certain Talent. 

În fine, în 2016, filmele lui Cristi Puiu (Sieranevada) și Cristian Mungiu (Bacalaureat) au fost nominalizate pentru Palme d'Or. Trofeul a fost câștigat de „I, Daniel Blake”. Mungiu a obținut premiul pentru cel mai bun regizor. În aceeași ediție, Câini (regia: Bogdan Mirică) a fost nominalizat la secțiunea Golden Camera.