România, o țară dramatică

Europa e paseistă. America vrea adrenalină. Asia e pe romance și anime. Africa și Oceania nu contează. În materie de film, geolocalizarea preferințelor culturale este destul de clară și greu de schimbat de la an la an.

Numărul mare de filme turnate în lume, dar și faptul că multe dintre ele au un circuit internațional a permis realizarea unor studii ample dedicate producției cinematografice și consumului de film. Baze de date aproape exhaustive indexează filmele noi și vechi și permit derularea unor analize cantitative cu adevărat relevante. De asemenea, apariția și generalizarea distribuției de film prin canale VoD de tip Netflix, Hulu sau Amazon Prime a produs date de audiență foarte precis măsurate – număr de utilizatori, număr de vizualizări, minute vizionate, rating de satisfacție. Aceste date au permis extinderea studiului dincolo de box-office și avem la dispoziție măsurători și evaluări consistente ale consumului de film în spațiul domestic.

[urmează cifrele lui Stephen Follows]

România este în topul țărilor dramatice, alături de Israel, Serbia și Bulgaria.

Stephen Follows are sau a a avut o sută de meserii în domeniul filmului. Cele mai clare sunt de producător, regizor, scenarist pentru scurt-metraj, profesor, conferențiar, autor de studii și cercetări în storytelling și film business, consultant pentru producția, difuzarea și difuzarea online a producțiilor filmice. A lucrat cu BBC, Virgin Media, British Council și Met Film School. A scris pentru publicații ca Mirror, Variety, The Times, Daily Mail, Forbes sau Marie Claire. S-a impus ca Film Data Researcher, o profesie care tocmai se inventează. Modulul său de eLearning este printre cele mai dezvoltate din industria filmului. Pentru acesta, a desfășurat și publicat o serie amplă de cercetări privind producția de film și afacerile cu producții vizuale, inclusiv pentru difuzarea lor în mediul online.

Una dintre cele mai interesante cercetări ale lui Stephen Follows face o geolocalizare a genurilor de film. Rezultatele acesteia au fost publicate în articolul „How the genre of film production changes around the world”, publicat pe site-ul platformei sale educative, www.stephenfollows.com.

Graficul de bază este „Continentul de origine al filmelor turnate între 1998 și 2007, după gen”. Concluziile care pot fi extrase din acesta sunt destul de spectaculoase.

În Europa, genurile favorite sunt drama istorică, biografia – în oricare dintre variantele sale – și filmul de război. America de Nord este dominată de western, SF și horror. Thriller și sport vin pe locurile următoare. Poziția dominantă în America de Nord o are Hollywoodul, care nu mai este cel mai mare producător de filme, dar încă deține mai mult de jumătate din business. În Asia, multe producții sunt romance-uri și animații. Genul favorit, la nivelul întregului continent, este Action. În America de Sud, producția este mult mai redusă. Subcontinentul este relativ relevant în producția de western și în filmele muzicale sau despre muzică. Este vorba despre producțiile cinematografice. Studiul nu ia în calcul și formatele de televiziune, unde America de Sud a impus un gen – telenovela, care oscilează între day drama ieftină, romance facil, thriller simplist și musical (acest din urmă gen este, în sine, destul de superficial și nu mai necesită adjectiv!). Oceania, care din punct de vedere cinematografic se reduce în bună măsură la Australia, produce prin eforturi proprii un număr foarte redus de filme. Zona este cât de cât relevantă în producția de SF, aventură și dramă. Și mai puține filme sunt trecute în contul Africii. Studiul se oprește în 2007, înainte ca în centrul Africii să fi luat ființă studiourile nigeriene – Nollywood. Între timp, acestea au devenit al treilea producător mondial, după Bollywood și Hollywood. La nivelul lui 2007, când a fost încheiat universul cercetării, Africa manifesta un oarecare interes pentru musical și comedie.

Ce s-a întâmplat între timp cu Africa a făcut obiectul mai multor lucrări de specialitate. Volumul „Nollywood: The Creation of Nigerian Film Genres”, publicat la Universitatea din Chicago, demonstrează că filmul nigerian și-a creat propriile subgenuri, hibride, extrase din folclorul Yoruba și Igbo, care definesc acest spațiu cultural. Ele sunt vag relaționate cu genurile din circuitul internațional. Cu aproximările de rigoare, genurile favorite în Nigeria, conform box-office-ului din 2021, cele mai multe filme se încadrează în segmentele Dramă, Acțiune și Suspans.

Pe țări. Arome și esențe culturale. State vesele și state triste

Revenind la cercetarea lui Stephen Follow, interesante sunt clasamentele producției pe genuri și pe țări. România intră în top 10 la o singură categorie: dramă. Aproape 70% din filmele românești sunt încadrate în acest gen. Dar sunt și țări în care procentul este mai mare. În Israel, conform acestei cercetări, aproape 80% din filme sunt dramă. Bulgaria este pe doi, cu un curat 70%, iar pe trei o altă vecină a României, Serbia, cu 69%. România are 67%. Aproape același procent este în Filipine. Urmează, în ordine, Iran, Portugalia, Grecia, Finlanda și Polonia. În concluzie, zona balcanică și central-europeană este ferm atașată de acest gen cinematografic. La nivel mondial, drama este cel mai practicat gen, deși niciunul dintre marii producători mondiali – SUA, India și China – nu pariază foarte mult în dezvoltarea acestor filme. Toate aceste țări se află în top 10 state cu cea mai mică producție de drame. Dar, în sine, genul are foarte mari avantaje, iar cheia întregii statistici este costul de producție semnificativ mai mic. Drama este, de regulă, plasată în lumea contemporană sau în deceniile foarte recente, ceea ce înseamnă că nu necesită investiții în costume și decoruri. Apoi, spre deosebire de filmul de acțiune, nu include scene de acțiune, efecte vizuale, urmăriri etc., nu distrug decoruri și vehicule, iar asta înseamnă economii cu două cifre procentuale. Urmările, de exemplu, pot costa până la 40 de milioane, dacă este să ne luăm după „Fast and Furious”. Media costurilor, deși mult mai mică, oscilează între 2 și 4 milioane de dolari pentru o scenă de urmăriri, ceea ce în România poate însemna bugetul total a 4-8 filme. De asemenea, aventura are nevoie de filmări în multiple locații și de explozii sau alterări spectaculoase a decorurilor din studiouri. SF rămâne genul cel mai scump, unul pentru care România și alte state central-europene ar trebui să strângă ani de zile bugetul tuturor producțiilor pentru a face un singur film relevant.

Există și genuri mai accesibile ca buget, dar care, totuși, sunt foarte puțin produse în România și în țările vecine. În România se produce un număr semnificativ de horror-uri internaționale. De regulă, întreaga producție aparține unor companii americane, iar studiourile bucureștene sau străzi și peisaje din România reprezintă doar „filming location”. Multe dintre aceste filme sunt horror, altele action. Bugetul celor mai low-cost producții este de câteva ori mai mare decât al celui mai costisitor film românesc, dar, esențial, oferă ocupare și expertiză cineaștilor români. Totuși, deși adesea regizorii români sunt implicați în realizarea acestor filme – ca producători, asistenți ș.a. –, rareori ei dezvoltă produse similare. Există bariere culturale greu de trecut. Dracula și toți vampirii și vârcolacii însoțitori, Transylvania, ca ficțiune post-stokeriană, sunt teme la care nici cineaștii, nici publicul din România nu marșează semnificativ. Temele sunt complet străine preocupărilor românești, concordanța Transylaniei cu Transilvania e aproape zero; niciuna dintre temele care sunt de interes în România nu are vreo atingere, oricât de schematică, cu vampirismul sau noema culturală din jurul lui. Singurul vampir din istoria culturală a României este „bampirul” lui Caragiale, care nu suge sângele fecioarelor, ci banii poporului.

Horror-ul este deosebit de popular în Asia de Sud-Est – Indonezia, Thailanda și Malaiezia. Dintre spațiile de cultură europeană, genul e popular doar în spațiile cu o influență anglo-saxonă: SUA, UK, Australia, Noua Zeelendă, Canada, Hong-Kong. Aici, tradiția descinde din romanul gotic, popular în secolul 19, influențat de motive central-europene, dar cu o evoluție complet separată de acestea.

Un alt gen accesibil este comedia. Deși, în acest caz, există câteva superproducții, majoritatea filmelor au un buget limitat. Statele în care comedia reprezintă peste 30% din totalul filmelor produse sunt Egipt – 45% –, Cehia, Malaiezia, Thailanda și Turcia. Topul este oarecum neverosimil. Multe dintre țări sunt musulmane, iar, aparent, imaginea lor este aproape incompatibilă cu acest gen. Cifrele sunt surprinzătoare. SUA, țara care produce cele mai de succes comedii, este pe poziția a zecea a topului, Franța – care a revoluționat de mai multe ori limbajul și schema comediei – lipsește, iar Italia – tradițional, cel mai mare producător european –, este depășită de Cehia și surclasată net de Turcia și Egipt.

În concluzie, drama este genul practicat în cele mai multe dintre statele mici și foarte mici – sub raportul producției de film. Este și genul care asigură cea mai mică profitabilitate și de aceea realizarea de drame este rezervată cu precădere țărilor care subvenționează producția de film și, cu excepții notabile, rar practicată în cele în care filmul este o industrie care nu doar se autofinanțează, ci asigură și profituri spectaculoase.

Ce vrea publicul din România? Dramă!

Un alt studiu relevant este dedicat preferințelor publicului. Conform Parrot Analytics, publicul din România preferă drama.

Parrot Analytics este unul dintre liderii mondiali ai pieței de analize pentru industriile creative. Realizează anual studii complexe despre producția și consumul de film, media, broadcasting, pay tv și VoD. Raportul din acest an dedicat consumului de content video prin intermediul platformelor digitale portretizează România ca o țară în care 49,8% din consum este reprezentat de dramă. Pe locurile următoare în gustul publicului sunt genurile Aventură – 18% , Comedie – 13% și Documentar – 5%. Pe ultimele locuri: animația și programele pentru copii – câte 4,5%, horror – 3,8%, reality tv și variety – cca un procent. Total: sută la sută.

Un alt auditor care oferă date relevante este Flixpatrol. Compania cehă s-a lansat recent pentru a oferi o monitorizare obiectivă, aproape în timp real, a contentului video distribuit prin platform digitale, de la VoD – Netflix, Hulu, HBO, Amazon Prime – la serviciile cu plata per film și la cele cu alte forme de premium sau cu acces complet gratuit. Sunt monitorizați doar distribuitorii de conținut legal. Site-urile care distribuie film piratat, destul de numeroase în România și în Est, nu fac parte din monitorizare.

Datele despre România pe care le oferă Flixpatrol sunt destul de diferite de Parrot. Una dintre explicațiile posibile este că între timp au intrat pe piață, pe lângă Netflix, alți doi competitori: HBO Max și Disney+. De asemenea, diferă și tipul de media incluse în cercetare pe lângă platformele VoD. O altă diferență majoră este că Parrot centrează pe seriale, iar Flixpatrol nu face mari diferențe între film, serie și reality show. Pe de altă parte, există diferențe de cuantificare. Parrot Analytics măsoară în mod direct audiența, iar Flixpatrol convertește în puncte, după o metodologie care nu este transparentă, indicatori cum ar fi ore de vizionare, număr de utilizatori, numărul de accesări, treduri în căutări google, referințe în rețele sociale, consumul de trailere ș.a. Nu în cele din urmă, cehii operează cu mult mai multe genuri, ceea ce face ca raportul să fie mult mai precis.

Conform Flixpatrol, drama rămâne cel mai vizionat gen în România, dar popularitatea este mult mai mică, doar 18%. Comedia are o cotă foarte apropiată, 16%. Nu mai puțin de opt genuri sunt cotate între 5 și 10%. În ordine descrescătoare: fantezie, crimă, SF, acțiune, animație, supereroi, thriller și aventură. Sub 3% – documentarul, horror-ul și romance-ul. Pentru alte 3 procente din consum nu se cunoaște genul sau granularitatea este mult prea mică pentru a fi raportat.

O statistică esențială pentru înțelegerea publicului din România este cea a țării de origine a filmelor și serialelor vizionate. 80% din consum este reprezentat de filme și seriale realizate în Statele Unite. Pe doi: Marea Britanie, 6%. Pe trei: Spania, 3%. România este abia pe 4-5, ex-aequo cu Franța. Ponderea este de doar 1,6%. Pentru comparație, în Italia, Spania, Franța producțiile americane reprezintă peste 50% din consum, dar producțiile naționale vin imediat după acestea, cu proporții în jurul a 10 la sută.