„The road”, un film despre copiii buni și adulții răi sau despre Fiul Tatălui

Print Friendly, PDF & Email
Film | Autor: Carmen Corbu | 23 ianuarie 2018 |

The Road (2009)

Regia:
John Hillcoat

Scenariul:
Joe Penhall, după o nuvelă de Cormac McCarthy

Staruri:
Viggo Mortensen, Charlize Theron, Kodi Smit-McPhee, Robert Duvall, Guy Pearce, Molly Parker, Bob Jennings, Agnes Herrmann

Durata:
1h 51min

Premii

Oscar
Nu. (Filmul anului a fost „Misiuni periculoase” / „The Hurt Locker”)

Cannes
Nu.

Nota IMDB
7,3

Am văzut The Road după ce am aflat doar că e un film dark, că e din genul postapocaliptic și că are imagini foarte murdare. Rezumat astfel, scenariul reclama, la start, aceeași bunăvoinţă acordată filmelor catastrofă sau postcatastrofă: hai să vedem o poveste despre cum și ce face Omul când Lumea lui se schimba fundamental.

În „The Road”, Omul e un Tată și un Fiu. Iar Lumea e una teribil de ostilă, involuată până la limita inferioară. Nu există plante, nu există animale, e frig și întuneric, nicio tehnologie nu mai funcționează. Hrana lipsește de aproximativ 10 ani, iar ființele umane au căpătat statut de vânat și de vânător. Cei doi sunt călători spre sud, acolo unde ar putea să-i aștepte ceva bun.

Cat de buni sunt băieții buni?

Tatăl stabilește regulile: trebuie să ne ascundem ca să nu fim mâncați de alți oameni și trebuie să ne descurcăm cu hrana fără ca noi să mâncăm alți oameni. Fiul înțelege că ei sunt băieții buni și își asumă profund acest statut. Dar regulile tatălui mai înseamnă și altceva: nu ajutăm pe nimeni, nu suntem toleranți cu nimeni. Fiul are acum probleme de înțelegere a conceptului de băieți buni.

“Eu sunt acela!”

Fiul, deși născut în lumea de după catastrofă, a prins de la Tatăl lui ideea că regulile sunt doar pentru un context limitat, că Dincolo funcționează altele și că el pe alea trebuie să le păstreze. Că el e Păzitorul unui Bine dintr-o lume pe care nici n-o cunoaște suficient, dar despre care știe precis că există. La un moment dat în film, Tatăl, obosit să-i tot explice necesitatea respectării regulilor, îi face Fiului un reproș: “Eu trebuie tot timpul să stau de veghe, eu trebuie să fiu acela care tot timpul are grijă să nu se întâmple ceva rău!”. Fiul răspunde: “Ba nu! Eu sunt acela!” . Pentru tată, “ceva rău”  însemnă ca ei să-și  fi pierdut viața. Pentru fiu, “ceva rău” însemnă ca ei să-și fi pierdut valorile umane.

“Eu sunt acela!” a doua oară

În scena cu “Eu sunt acela!”, fiul repetă replica pentru că tatăl nu aude sau nu înțelege de prima dată. E un moment în care ai impresia unui citat cinematografic din „Isus din Nazaret” al lui Zefirelli. Dacă mi s-ar fi spus despre “The Road” că e un film care tratează salvarea umanității prin ideea de Bine, într-o perspectivă religioasă, nu aș mai fi vrut să-l vad. Și ar fi fost păcat.