Cadre pentru un portret

*

„Trecerea de la un registru la altul (proză realistă, fantastică, SF etc.) înseamnă o abordare diferită, dar scopul suprem, pentru mine, rămâne același: cum să scriu povestea ca să evidențiez cel mai bine ceea ce vreau să transmit și în același timp să provoc cititorul și, dacă e posibil, să să nu-l plictisesc. Provoacă, îndrăznește să vii cu ceva diferit față de ce-ai oferit înainte (și cu care ți-a câștigat cititori), nu te gândi că publicul te va condamna sau nu va înțelege. Cititorii „adevărați” vor continua să rămână în relație, măcar din curiozitate.”

*

„Chiar m-au nominalizat anul trecut la un premiu numit „Tânărul scriitor al anului”. A fost ultima oportunitate, fiindcă se pare că după ce treci de 35 de ani (ceea ce la mine tocmai s-a întâmplat), nu mai ești considerat un „tânăr scriitor”. Oricum asta pare, să spunem, mai degrabă o dorință a cronicarilor de-a te așeza într-o anumită categorie. Optzecist, douămiist, postmodernist? E vorba de același lucru pentru mine, ca cititor – când citesc o poveste nu mă interesează asemenea încadrări.”

*

„Eu scriu întotdeauna cu stilou și cerneală neagră. Și atunci parcă am căpătat un control, indiferent dacă prin intermediul unor personaje care n-au alte legături cu mine. Cam așa este/funcționează fostul tânăr scriitor Mihail Victus.”

*

„Nu mă împac de altfel deloc bine cu imaginea unui scriitor-vedetă. Aș fi fericit să continui să scriu, să ajung să fiu unul dintre cei mai citiți autori de literatură, dar să nu mă recunoască nimeni, nici măcar la lansările propriilor cărți.”

Fragment din proza scurtă „Umbra Dracului”

„

Câteva familii vruseseră să plece pe ascuns din sat, măcar pentru o perioadă, până când lucrurile reveneau la normal. Au fost prinși de soldați și ținuți în izolare, ca suspecți. Din punctul lor de vedere, toți eram suspecți. Nu credeau în demoni sau în alte lucruri supranaturale.

Într-o după-amiază, pe la jumătatea lunii, a fost văzut, înaintând pe mijlocul străzii principale, abia mișcându-se, ceva ce semăna a copil și-n același timp aducea a bătrân, fără carne pe trup, cu pielea ca niște fâșii de cârpe înfăsurate pe oase. Părea că încearcă să fugă, dar nu-l ajutau picioarele slăbănoage. Fiecare efort îl făcea să zvâcnească înainte și să se oprească după doar un pas, de parcă s-ar fi izbit de-un perete. Sătenii s-au ținut după el. Nu le răspundea la întrebări sau nu-i auzea. (...)

Erau vreo doi kilometri de mers pe jos și toată lumea a pornit spre dispensar. Fusese redeschis de vreun an, după o lungă perioadă în care primarul ne repeta mereu că va aduce un doctor, doar că nu era ușor de găsit cineva gata să vină tocmai acolo, pe munte, departe de orice oraș. Dar sătenii știau că asta ținea mai mult de zgârcenia lui, așa cum s-a și dovedit când au venit cu propunerea să se facă o chetă lunară, cu care să se-acopere o parte din salariul viitorului doctor. (...) „Ce-a pățit?”, au întrebat. „Nu pot să vă spun”, a răspuns doctorul. „Nu am mai văzut și nici n-am auzit pănă acum de așa ceva. Copilul e foarte deshidratat, trebuie să-l hrănesc prin perfuzii.”. Și ne-a rugat încă o dată să plecăm. În timp ce ne îndepărtam, glasurile s-au suprapus până ce s-a ajuns la o concluzie comună: „Umbra Dracului s-a hrănit cu el”. Nu știam dacă asta era mai rău decât să fii tăiat și să ți se fure organele.

(„Umbra Dracului” face parte din volumul colectiv „Treisprezece” apărut în colecția Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera, în 2021)

”

<<Proza lui Mihail Victus impresionează prin elementul-surpriză, prin dinamica epicității și prin ritmul dens (…). Înregistrează imparțial tot ceea ce societatea românească actuală duce, aluvionar și pe alocuri inconștient, după sine.>> - Ioana Hodârnău

Mihail Victus a publicat două romane: „Fracturi”, în 2019 și „Toate păcatele noastre”, în 2021. A participat cu două proze scurte la volumul colectiv „Treisprezece. Proză fantastică”, publicat în 2021 de Editura Litera. Mihail Victus este artist plastic și designer de mobilier. Investește o parte din timpul liber pentru revista digitală LiterNautica, în calitate de cofondator și administrator.

Mihail Victus – „Toate păcatele noastre”