Un spectacol cu multe întrebări despre dragoste și natura ei, despre fidelitate în cuplu, care pune în valoare talentul actoricesc al celor patru tineri protagoniști: Cristina Juncu, Răzvan Bănică, Cecilia Donat și Alex Mărgineanu. Conceput ca o ilustrare a unei dispute intelectuale de la Curtea regală franceză– cine este mai înclinat spre infidelitate: femeia sau bărbatul? –, spectacolul propriu-zis al nașterii și evoluției iubirii între patru tineri inocenți, nepervertiți, adică, de civilizație, este unul comic și superficial, de „salon”, așa cum poate fi iubirea atunci când e văzută prin ochii unui franțuz. În decorul de laborator conceput de Iulia Vîlsan, cu un bazin cu apă care oferă un spațiu de joc neconvențional, hârjoneala tinerilor are ceva ce te pune pe gânduri. Ca orice jucărie eclatantă „made in France”, și produsul acesta are je ne sais quoi-ul lui care te pune pe gânduri și balansează grațios superficialitatea, înclinând din când în când spre reflecții serioase despre dragoste. În fond, discursul despre iubire s-a născut în Franța.

Un mare merit îi revine lui Vlad Massaci, care a știut foarte bine să scuture de praf textul și să-i dea un suflu nou și suav. Recunosc că aș fi vrut ca „ancadramentul” teoretic, care anunță și comentează apoi episodul copiilor, să fie mai puțin sub semnul epocii în care a fost scris, mai puțin moralizator și ostentativ. Dar nu e bai, a ieșit bine! Iar decorul imaginat de Iuliana Vîlsan susține nimerit atmosfera de laborator al dragostei, un pic sumbră, dar și un pic jucăușă.

Disputa
de Pierre de Marivaux

Regia: Vlad Massaci
Traducerea: Doru Mareş

Distribuția:
Hermiane - Isabela Neamțu
Prințul - Zoltan Lovas
Mesrou - Călin Stanciu
Carise - Anca Bejenaru
Eglé - Cecilia Donat
Azor - Alex Mărgineanu
Adine - Cristina Juncu
Mesrin - Răzvan Bănică

Muzica: Vlaicu Golcea
Scenografia: Iuliana Vîlsan
Coregrafia: Florin Fieroiu
Light-design: Lucian Moga