Trilogia memoriei, regia Radu Afrim, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova
Spectacole de calitate, selectate pe sprânceană, dintre cele mai bune ale peisajului teatral de azi, și organizare riguroasă – acestea au fost atuurile ediției a IX-a a Festivalului Internațional de Teatru din Oradea. Plus evenimente outdoor, cum ar fi concertele în aer liber din acest oraș-perlă al României, o încântare pentru ochi și pentru simțul artistic, fie zi, fie noapte. Selecția a cuprins adevărate hituri ale stagiunii, ca Elektra, regia Botond Nagy, de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, Neliniște, regia Bobi Pricop, Cine l-a ucis pe tata?, regia Andrei Măjeri, de la Teatrul Metropolis, Trilogia memoriei, regia Radu Afrim, de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova... și lista poate continua mult și bine. Dar, dincolo de hituri, calitatea artistică, fie că ea s-a datorat conceptului regizoral, fie interpretării de excepție, fie amândurora, a fost însoțitorul spectacolelor din prima până în ultima zi.
Desigur, nucleul tare al festivalului au fost spectacolele concentrate în jurul marilor teme, cărora regizorii le-au sondat cât mai multe straturi. Concursul a debutat cu Cine l-a ucis pe tata? de Édouard Louis, pentru care Andrei Măjeri avea să câștige un nou Premiu de regie. Ideea patriarhală a masculinității, bărbatul macho pentru care sportul și alcoolul sunt infinit mai importante decât lectura sau educația, eliminarea deliberată a oricărei dovezi de afecțiune în familie, în spiritul aceluiași cult masculin, obtuzitatea față de formele în care copiii aleg să-și exprime sensibilitatea și spiritul artistic, neputința de a înțelege opțiunea pentru un alt mod de viață, opacitatea față de istoria contemporană, toate acestea la un loc îl transformă pe tată, în accepția fiului scriitor, în victimă. Oricât de contestabile ar fi unele dintre aserțiunile politice ale autorului, montarea rămâne un model de regie contemporană, cu actori care funcționează exemplar în echipă și, nu în ultimul rând, cu mișcarea concepută de Andrea Gavriliu, contribuind esențial la impactul spectacolului.
Cine l-a ucis pe tata?, regia Andrei Măjeri, Teatrul Metropolis
În Neliniște, regia Bobi Pricop, de la Teatrul Odeon, Ivan Vîrîpaev abordează teme profunde, ca adevăr, rasă, falsificarea istoriei, limitele ficțiunii, presiunea exercitată de mass media asupra libertății de creație și de exprimare, opțiunile de tinerețe, compromisurile și multe altele. Ca oricare text al acestui scriitor, Neliniște incită prin densitatea ideilor și a nuanțelor din dezbatere. Este nevoie de un regizor inteligent și de actori excelenți pentru ca spectacolul să devină o reușită. Iar montarea de la Odeon le-a avut din plin. În rolul titular Dorina Lazăr a atins din nou performanța. Interpretarea ei plină de ironie conținută a atras o furtună de aplauze și de afecțiune din partea publicului orădean.
Neliniște, regia Bobi Pricop, Teatrul Odeon
Pierderea unui copil, traumele de nevindecat pe care le lasă în spate ani de-a rândul au stat în centrul Trilogiei memoriei de dramaturgul norvegian Arne Lygre. Cu opțiunea pentru acest text Radu Afrim revine la spațiul cultural care i-a inspirat unele dintre cele mai sensibile spectacole ale carierei. O montare cu atmosfera unică pe care o creează regizorul, melancolică, poetică, emoționantă, în decorul expresiv-angoasant semnat de Radu Afrim și Daniel Nae.
Trilogia memoriei, regia Radu Afrim, Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova
Paleta diversă de teme și genuri teatrale propusă de festival a cuprins și o mostră de teatru documentar de calitate, Oameni. De vânzare, de la Teatrul German de Stat din Timișoara, spectacol de Carmen Lidia Vidu. Despre vânzarea etnicilor germani în timpul comunismului, tema spectacolului, autoarea s-a documentat timp de doi ani și jumătate, căutând surse în arhivele Securității, adunând mărturii și făcând interviuri cu oficiali ai regimului comunist implicați direct în vânzarea etnicilor germani, ca și cu negociatorul german, acela care a reușit să elibereze 226 000 de sași și șvabi. A rezultat un spectacol cu o construcție solidă și cu o cantitate imensă de informație.
Oameni. De vânzare, regia Carmen Lidia Vidu, Teatrul German de Stat din Timișoara
Festivalul a invitat și o serie de spectacole studio, producții cu distribuție restrânsă, care au expus o problematică diversă. Printre ele, Dolores de Edward Allan Baker, regia Ciprian V. Nichita de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Axat pe tema violenței conjugale, spectacolul rămâne un exemplu de abordare a unei teme sociale fără excesele și ostentația de care „se bucură” de cele mai multe ori asemenea subiecte. Fără agresivitate, fără scheme simplificatoare, fără să bage cu obstinație teza cu degetul în ochiul spectatorului, Dolores a dezvoltat tema cu subtilitate, cu o gradație bine dozată, mizând pe nuanțele din relația celor două surori. Iar când personajele sunt interpretate de actrițe magnifice ca Elena Popa și Nora Covali, la capătul drumului nu poate fi decât calitate artistică. Regizorul Ciprian V. Nichita a duplicat textul, spus o dată în interpretarea unei actrițe, apoi a celeilalte. Fiecare, cu registrul personal; fiecare, cu atributele sale și cu o complexitate de nuanțe diferite de cele ale partenerei. În partea a doua, Nora Covali produce apariția domestică a femeii care își apără cu dinții standardul minim de confort, ascunsă în spatele unei căsnicii declarat – ipocrit –, liniștită. Elena Popa este halucinantă în fata hippie, ușor năucă, ale cărei probleme psihice nu se știe dacă se datorează răcelii materne din copilărie sau bătăilor administrate de soți. Interpretarea sa strălucește pe muchia fină dintre normalitate și derapaj psihic. Pe măsură ce poveștile se acumulează, relația dintre cele două surori se dezvoltă de la respingerea inițială la compasiune și dragoste regăsită. Nu-i rămâne spectatorului decât ca, asistând la o asemenea desfășurare de nuanțe, să fie solidar cu toate femeile-victimă.
Dolores, regia Ciprian V. Nichita, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
Un spectacol deosebit de agreabil a fost One (Wo)Man Show, cu și de Zoltan Lovas, de la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, construit pe un text autobiografic. De la examenul de intrare la Facultatea de Teatru, cu tribulațiile din școală și conflictele cu profesorii (în cazul acesta, Mircea Albulescu), de la îndoielile și insecuritățile studentului la atitudinea revanșardă, toate se transformă, în timp, în dragoste și apreciere de ambele părți. Apoi, Zoltan Lovas rememorează etapele parcurse în suita de roluri din toate genurile, actorie de dramă, păpuși, travesti-uri în fel și chip. O face cu finețe și umor delicat, lipsit de stridențe, într-o demonstrație de registre. O pigmentează cu detalii care oferă carne și autenticitate poveștii, părul secretarei din școală, reacțiile examinatorilor, testele administrate de profesor în timpul facultății și câte și mai câte! Cântă, dansează, interpretează fragmente din roluri vechi, interacționează cu secvențele video, mărturii ale carierei. Își pune, la vedere, de la caz la caz, rochia sau blana și dialoghează cu spectatorii la modul cel mai natural. Dincolo de toate acestea rămâne dulceața amintirii! One (Wo)Man Show se dovedește un parcurs plăcut în cariera actorului care, legat osmotic de scenă, dă senzația că se bucură, împlinit de ceea ce face.
One (Wo)Man Show, cu și de Zoltan Lovas, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad
O poveste super fericită (despre cum e să fii super trist) de Jon Brittain, regia Horia Suru, de la Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău abordează traseul unei tinere în luptă cu depresia în toate stadiile ei, amorțeală psihică insurmontabilă, lipsa concentrării, pierderea sensului, dispoziție asocială, dorința de izolare, noncomunicare etc. Horia Suru face un spectacol de echipă iar trupa tânără de la Bacău demonstrează că poate funcționa impecabil, mai ales că interpretele personajului principal sunt interschimbabile. Punând la bătaie artileria grea a mijloacelor teatrale de impact, regizorul îmbracă tema depresiei într-un spectacol deloc depresiv, ba dimpotrivă, viu și plăcut. Și iată cum prin ritmul alert, interpretarea proaspătă, dinamismul și energia actorilor depresia se transformă în... opusul ei. Cel puțin, pentru spectatori!
O poveste super fericită (despre cum e să fii super trist), regia Horia Suru, Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău
Unul dintre momentele cele mai plăcute ale festivalului a fost spectacolul Falsa servitoare de Pierre de Marivaux, regia Alexandru Mâzgăreanu, de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila. Ascultând de atâtea ori aserțiunile creatoilor de teatru cum că spectacolul nu trebuie să ofere răspunsuri, ci doar să pună întrebări, să lanseze dezbateri și provocări mentale, noi, spectatorii cu pretenție de cultură teatrală uităm, uneori, că rolul teatrului este și să ofere publicului injecția necesară de energie și bucurie de viață. Ei bine, această perlă a comediei, cu o construcție tradițională, dar riguroasă, speculând toate mijloacele comice cunoscute și bucurându-se de actori excelenți, le-a oferit din plin.
Falsa servitoare, regia Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila
Se întâmplă destul de rar la un festival ca aproape toate spectacolele din selecție să merite apreciere și aplauze fără rețineri, dar acesta a fost cazul ediției a IX-a a Festivalului Internațional de Teatru din Oradea.
Și acum, palmaresul decis de juriul format din regizorul Bobi Pricop, scenografa Irina Moscu și actrița Cosmina Stratan:
Premiul pentru cea mai bună actriţă:
Nominalizări:
Csilla Albert pentru rolul „Elektra” din spectacolul omonim de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
Diana Văcaru-Lazăr și Cendana Trifan pentru rolurile din spectacolul „Mamă”, de la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu
Blanca Doba pentru rolul Cavalerul din spectacolul „Falsa Servitoare”, de la Teatrul „Maria Filotti” Brăila
Premiul pentru cea mai bună actriță îi revine actriței Csilla Albert, din spectacolul „Elektra” de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca.
Premiul pentru cel mai bun actor:
Nominalizări:
Lucian Ionescu pentru rolul Hedwig din spectacolul „Hedwig and the Angry Inch”, de la Teatrul „Stela Popescu” din București
Emilian Oprea și Ciprian Chiricheș pentru rolurile Travelin, respectiv Lelio din spectacolul „Falsa Servitoare”,de la Teatrul „Maria Filotti” Brăila
Matei Chioariu pentru rolul Michel din spectacolul „Adevărul”, de la Teatrul Național „Mihai Eminescu” Timișoara
Premiul pentru cel mai bun actor îi revine actorului Lucian Ionescu, pentru rolul Hedwig din spectacolul „Hedwig and the Angry Inch” de la Teatrul „Stela Popescu” din București
Premiul pentru cea mai bună scenografie
Nominalizări:
Golicza Előd și Bajkó Blanka Alíz pentru decorul, respectiv, costumele din spectacolul „Deposedați”, de la Teatrul Național Csokonai Debrecen, Ungaria
Adrian Balcău pentru scenografia spectacolului „Cine l-a ucis pe tata?”, de la Teatrul Metropolis, București
Dragoș Buhagiar pentru scenografia spectacolului „Elektra”, de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
Premiul pentru cea mai bună scenografie îi revine scenografului Dragoș Buhagiar pentru scenografia spectacolului „Elektra”, de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca.
Premiul pentru cea mai bună regie:
Nominalizări:
Andrei Măjeri pentru regia spectacolului „Cine l-a ucis pe tata?”, de la Teatrul Metropolis, București
Botond Nagy pentru regia spectacolului „Elektra”, de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
Diana Mititelu pentru regia spectacolului „Jocuri în curtea din spate”, de la Teatrul de Stat Constanța
Premiul pentru cea mai bună regie îi revine regizorului Andrei Măjeri, pentru regia spectacolului „Cine l-a ucis pe tata?”, de la Teatrul Metropolis, București.
Premiul pentru cel mai bun spectacol:
Nominalizări:
„Hedwig and the Angry Inch”, regia: Răzvan Mazilu, de la Teatrul „Stela Popescu” din București
„Elektra”, regia Botond Nagy, de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
„Falsa servitoare”, regia Alexandru Mâzgăreanul, de la Teatrul „Maria Filotti” Brăila
Premiul pentru cel mai bun spectacol este acordat spectacolului „Hedwig and the Angry Inch”, de la Teatrul „Stela Popescu” din București
Juriul a hotărât ca anul acesta să acorde un premiu special al juriului, care îi revine echipei de actori din spectacolul „Cine l-a ucis pe tata?”, dramatizare de Mihaela Michailov după romanul omonim de Édouard Louis, regia: Andrei Măjeri, de la Teatrul Metropolis, București.
Foto: Sebi Tonț / Remus Toderici
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.