Este vreo carte docilă?

Print Friendly, PDF & Email
Carte | Autor: Claudiu Sfirschi-Lăudat | 19 octombrie 2016 |
Pentru cine şi pentru ce traduceţi?

Am tradus atunci când mi-a ieșit în cale câte o carte pe care mi-am dorit să o poată citi și alții.

Cum a început aventura traducerii? Cum v-ați apropiat de limba din care traduceți?

Mai în glumă, gândindu-mă la răspuns, mi-am amintit cum, pe când eram, cred, în liceu, am tradus din franceză, împreună cu mama, o carte destul de groasă despre martirii din Société des Missions Étrangères. Nu mai știu cine ne-o îmbiase, un preot sau vreo doamnă evlavioasă – poate voia, pur și simplu „să-mi fac mâna”, în perspectiva unui viitor incert. Nu știu ce s-a întâmplat cu rezultatul muncii, va fi circulat în regim de „samizdat”…

Apoi, în facultate, la secția de Limbi clasice, profesorul meu Petru Creția m-a luat în grupul de traducători din Platon…

M-am trezit că a fost nevoie să traduc din mai multe limbi… Latina m-a atras încă din copilărie – o auzeam la biserică și m-am apucat s-o învăț (aveam vreo 11 ani!). Ceea ce m-a făcut apoi să dau admitere la „Limbi clasice”, unde atracția pentru greacă a depășit-o pe cea pentru latină. De aici, îndrăgostindu-mă de Biblie, m-am apucat de ebraică… Franceza – din copilărie, de la o prietenă a mamei care a locuit o vreme la noi. Cu jenă mă gândesc că am ajuns să traduc și ceva din germană – dar era un text simplu și mă îndrăgostisem de el; de pe la 5-6 ani aș zice că mă tot străduiesc cu germana… Sigur că mi-aș dori să le știu mai bine. Oricum, toate limbile sunt fără sfârșit.

La început, ați avut un model de traducător? A rămas același? V-ați schimbat abordarea de-a lungul anilor?

Nu m-am gândit la vreun model anume. Dar primele traduceri din Platon mi-au fost intens corectate de Petru Creția, de la care am învățat multe. Apoi am lucrat de obicei „în echipă” – tot ce e Biblie sau document religios l-am tradus împreună cu Monica Broșteanu, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce e reușit acolo. Iar după ce terminăm de tradus, o rugăm aproape întotdeauna pe colega noastră Cătălina Cărăbaș să recitească – și o face cu mare folos. Și eu am recitit cu ochi critic manuscrise de-ale unor prieteni și știu cât poate fi de util.

Cum vă alegeţi cărţile? Sau ele vă aleg pe dumneavoastră?

Aș zice că, într-adevăr, cărțile m-au ales, de fiecare dată. Poate că m-am oferit uneori, când o carte era „în aer” pe lângă mine, dar e cam același lucru.

Cea mai docilă carte pe care aţi avut-o de tradus? Dar cea mai nărăvaşă?

Este vreo carte docilă? Dar ea trebuie să fie docilă? Mai degrabă traducătorul trebuie să vrea să-l lase pe autor să iasă în față! Nărăvașe sunt peste tot, de pildă, expresiile idiomatice. Și asta cu cât limba originală e mai depărtată în timp. Există pe alocuri o tendință exagerată de a le transpune, echivala, „clarifica” pentru bietul cititor, ceea ce adesea le strică farmecul. Mai ales când e vorba de expresii biblice care au intrat în română (și uneori chiar dacă n-au intrat); n-ar trebui să schimbi ceva la „Cine are urechi de auzit să audă” ori „Și-a întărit fața pentru a merge la Ierusalim”…

O întâmplare amuzantă din cariera de traducător?

Într-un fel a fost și amuzant, dar oricum total neașteptat faptul că, atunci când nici cu gândul nu gândeam, am dat peste probabil singurul exemplar din țară al unei cărți despre care auzisem doar și tare mi-o doream: cartea rabinului Elio Toaff, Perfidi ebrei fratelli maggiori; am găsit-o cotrobăind în biblioteca unui Centru de reculegere dintr-un sat de lângă Roman. Mi-am făcut curaj și am îmbiat-o editurii Hasefer, unde nu cunoșteam pe nimeni pe atunci: mi-au spus „Da”, cu condiția s-o traduc eu, ca să nu stea să mai caute pe altcineva!

Ce înseamnă fidelitatea faţă de textul original? Cât este acolo din autor, cât este din traducător?

Cred că autorul e „domnul și stăpânul”: nu ai voie să intervii, chiar cu intenția „pioasă” de a îmbunătăți (știu cazul unei cărți în care de data aceasta editura și-a bătut joc și de autor și de traducător, transformând în dialog pasaje întregi, ca să facă textul mai „vioi”!). Dacă e bine tradus, textul îl poartă și pe traducător: mi s-a întâmplat ca, citind o carte, să mă gândesc: „Oare cine o fi tradus-o, că sună minunat!”.

Traducerea dintr-o limbă „moartă” este diferită de una dintr-o limbă „vie”?

Nu cred că e esențială diferența. Doar că ai mai puțin ecou la nivelul stilistic, pentru un cuvânt sau o expresie, de vreme ce nu ai la îndemână vorbitori. Altceva mi se pare important, însă, când e vorba de traducere din Biblie. Este un text apărut într-un timp, într-o perioadă de timp anume, de care ne despart multe secole. Dar totodată e făcut să fie, și este, contemporan cu toate generațiile. Româna are deja o tradiție de traducere care nu trebuie absolutizată, dar nici neglijată. Sunt de evitat arhaismele exagerate, dar și neologisme care ar arunca textul în altă sferă. M-am jucat de multe ori cu studenții: eu spun niște propoziții, iar voi să descrieți personajul. De pildă: „Am văzut un om cu un băț / …cu un baston /… cu un toiag/… cu un ciomag”; de fiecare dată se conturau clar personajele: om simplu, se apără de câini… / domn în vârstă, se sprijină… / bătrân sfătos, înțelept, barbă albă… / mardeiaș, sare la bătaie... Evident, simplific, dar româna are o sinonimie bogată și trebuie mare atenție la alegerea potrivită. Sau în redarea expresiilor idiomatice: literal sau echivalat? În fiecare caz se câștigă, dar se și pierde ceva.

Care sunt ingredientele unui bun traducător?

Sunt multe, dacă stai să descompui. În orice caz, să știe bine ambele limbi aflate în joc. Să fi citit destul în limba în care traduce (nu e suficient că e limba maternă), ca să-și dea realmente seama cum sună ce a pus pe hârtie. Să fie modest. Nu știu, nu mă consider „traducător”: am tradus și eu, în timp, niște cărți, așa, de drag…

 

Portret de traducător:
Maria Francisca Băltăceanu

frMaria Francisca Băltăceanu s-a născut la Bucureşti, în data de 15 iunie 1943. A urmat cursurile Facultății de limbi romanice, Secția de limbi clasice, la Universitatea București. A obținut titlul de doctor în 1979, cu teza Locul limbii armene între limbile indoeuropene: relaţii între armeană şi daco-moesiană. Între 1991 și 1996 urmat cursurile Institutului Teologic Romano-Catolic din Bucureşti, Facultatea de Teologie didactică, obținând licenţa în teologie.

Între 1965 și 1989 a fost asistent la Universitatea Bucureşti, Catedra de limbi clasice, iar între 1989 și 1991 a fost lector la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Din 1990 a ținut cursuri şi seminarii la Universitatea Bucureşti (Facultatea de limbi străine și Facultatea de Teologie Catolică-Asistenţă Socială), iar din 2001, cursuri la Masterul de Cultură şi civilizaţie ebraică, Universitatea Bucureşti. Din februarie 2005, a fost profesor la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Centrul de studii ebraice.

Traduceri

Dante, De monarchia (traducere din latină), în volumul Dante, Opere minore, Bucureşti 1971

Platon, Apărarea lui Socrate, notă introductivă, traducere şi note, bibliografie, în volumul Platon, Opere I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1974

Platon, Eutyphron, traducere (în colaborare cu Petru Creţia) şi note, bibliografie, în volumul Platon, Opere II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1976

G. Dumézil, Mit şi epopee (traducere din franceză şi note în colaborare cu Gabriela Creţia şi Dan Sluşanschi), Editura Ştiinţifică 1994

Liturghierul Roman, Editura A.R.C.B. 1993 (trad. din greaca veche şi latină, revizie generală în colaborare cu Monica Broşteanu)

Psalmii, în colecţia „Biblioteca Scripturii”, Editura A.R.C.B. 1993, (traducere din ebraică în colaborare cu Monica Broşteanu)

Evanghelia după Matei, Evanghelia după Marcu, în colecţia „Biblioteca Scripturii” (traducere din greacă, introducere şi note, în colaborare cu Monica Broşteanu), A.R.C.B., 1996

Xavier Léon-Dufour (coord)., Vocabular de Teologie Biblică, (membră în echipa de traducere şi de coordonare), A.R.C.B. 2001

Evanghelia după Luca, Evanghelia după Ioan, în colecţia „Biblioteca Scripturii”, (traducere din greacă, introd. şi note, în colaborare cu Monica Broşteanu), A.R.C.B., 2002

Monique Alexandre, Sabia de foc şi heruvimii (traducere din franceză în colaborare cu Monica Broşteanu), Editura Anastasia-Symposion, 2003

Septuaginta: traducere şi note. Introducere, cap. „Relaţii între Septuaginta şi textul masoretic”

Septuaginta, volumul 4/1, Editura Polirom, 2006; împreună cu Monica Broşteanu: Psalmii, traducere din limba greacă, introducere, note, bibliografie

Septuaginta, volumul 4/2, Editura Polirom, 2007: pe lângă coordonare şi revizie, am realizat (împreună cu Iulia Cojocariu şi Monica Broşteanu) Iov: traducere din limba greacă, note, bibliografie

Septuaginta, volumul 6/1, Editura Polirom, 2011: Cartea lui Isaia, introducere, coordonare şi revizie; Cartea lui Ieremia, Baruch, Plângeri, Scrisoarea lui Ieremia: introducere, traducere din greacă, note, bibliografie (împreună cu Monica Broşteanu)

Rabin Elio Toaff, Evreii necredincioși, frații noștri mai mari, trad. din italiană, Hasefer, 2012

Cele mai frumoase povestiri biblice, traduceri din ebraică, aramaică, greacă veche, introduceri, comentarii, Editura Humanitas 2013 (în colaborare cu Monica Broșteanu)

Cele mai frumoase pagini de înțelepciune biblică, traduse din ebraică și greacă veche, cu introduceri și comentarii, Editura Humanitas 2015 (în colaborare cu Monica Broșteanu)