Kepler-438b. „Jurnal de bord, zilele anterioare” sau De ce ne-a mers atât de rău?

Print Friendly
Spectacol | Autor: Carmen Corbu | 22 septembrie 2016 |

keplerFoto: Adi Bulboacă

„Jurnal de bord, ziua 1: Ne îndreptăm spre steaua Kepler 438b. Kepler 438b este noua noastră casă.” Prima zi a călătoriei este ultima replică a montării şi anunţul eşecului total al omenirii.  În viziunea dramaturgului spaniol Guillem Clua şi a regizorului Bobi Pricop de la Teatrul Odeon.

Cele câteva zeci de minute al piesei sunt cele 24 de ore pe care Republica Malvati le are la dispoziţie pentru a se salva, iar povestea Republicii Malvati este doar un demo  despre povestea noastră a tuturor. De aceea republica este fictivă („malvati”, în catalană, înseamnă rău), de aceea toţi cei cu care delegaţia ei intră în contact au chip generic. (Decisivă aici este alegerea  de a distribui unul şi acelaşi actor într-un şir de roluri, accentuând caracterul universal al fiecăriu gest, al fiecărei intenţii.)

Prin delegaţia venită la ONU să solicite sprijinul comunităţii internaţionale, Republica Malvati caută o insulă pentru a-şi muta locuitorii în contextul în care teritoriul ei actual este acoperit de ape. Geopolitica imaginată în piesă este frumoasă şi rotundă – ei i s-a încredinţat sarcina efectelor comice ale textului, iar Alexandru Potocean chiar susţine perfect acest umor la graniţa cu cinismul, alocat reprezentanţilor şi reprezentaţiilor diplomaţiei mondiale, cu toate interesele de ordin stategic, economic, mediatic –, dar nu geopolitica decide finalul. Nu singură. Pentru că, să nu uităm, la final, Pâmântul se scufundă. „Se scufundă sub greutatea oamenilor”, spune la un moment dat cineva în piesă. Da, cu un amendament: nu sub greutatea oamenilor punct, ci sub greutatea oamenilor care poartă cu ei prea multe simboluri naţionale, mitologii fondatoare şi inerţii identitare. Ele – ne-o arată şirul întreg de negocieri diplomatice– fac imposibilă salvarea. Delegaţia Republicii Malvati va ajunge să nu poată accepta niciuna dintre ofertele primite ca sprijin din partea comunităţii internaţionale. Preşedintele are de apărat strămoşii şi patronajul eroilor mitologici. Secretarul de stat nu acceptă ca limba malvatiană să nu fie recunoscută ca oficială şi ca ziua naţională să nu păstreze aceeaşi dată calendaristică. Ministrul de externe nu poate să conceapă o altă evoluţie economică pentru poporul malvatian pentru că nu poate ieşi din paradigma ocupaţional-identitară a „poporului de pescari”. La un moment dat, când apare o ofertă care să nu impieteze asupra tuturor acestor simboluri, ea este retrasă de partenerii de discuţii pe considerente moral-religioase, adică în virtutea unui alt simbol, secretarul de stat malvatian – femeie, însărcinată, bucuroasă că va avea o insulă pe care îşi poate naşte copilul – neavând verigheta care să ateste o căsătorie conform normelor. Greu Pământul, iminentă scufundarea.
Piesa de la Teatrul Odeon ne pune în faţă conflictul dintre utilitatea practică şi dogma fundamentală, pe un teritoriu fragil geopolitic şi societal. Un text cu miză în dezbaterile pe marginea globalizării. O comedie cu un substrat de rezonabilă tristeţe.

Cristina Rusiecki, Un sfat bun nu face cît o măslină moartă

Zeci de mii de vizualizări! De aici pleacă povestea din spectacolul Kepler–438b de la Teatrul Odeon, premieră mondială pe textul autorului spaniol contemporan Guillem Clua, în regia lui Bobi Pricop. (continuare)

Claudiu Sfirschi Lăudat, O țară mică: ghid de utilizare

Guillem Clua, autorul acestei călătorii atât de probabile în timp, încât nu pare deloc science-fiction, a creat o imagine când amară, când comică a micilor puteri puse față în față cu marile puteri, expunând fără milă clișee culturale, sociale și politice și, în cele din urmă, despuind națiunile de hainele împăratului. (continuare)

Nicu Ilie, Distopia veselă

Funcționarii tratează fără interes cataclismul ce le-a picat pe cap (lipsește fanfara de pe Titanic pentru a sublinia ”determinarea” cu care forurile mondiale luptă pentru salvarea omenirii). Micul stat pe cale de dispariție este pierdut deja prin baza de date a diplomației mondiale... (continuare)

 

 

Kepler–438b

de Guillem Clua

Traducerea: Florin Galiş și Iunia Mircescu
Regia: Bobi Pricop
Scenografia: Velica Panduru
Muzica: Eduard Gabia
Imagine & montaj: Tania Cucoreanu
Grafica: Adrian Calin
Instalație multimedia: Mizdan Negatron, Dan Adrian Ionescu, Luca Achim
Lumini: Diana Miroșu
Distribuția: Dan Aștilean, Mihai Smarandache, Ioana Anastasia Anton, Cezar Antal / Alexandru Potocean

Spectacol realizat în cadrul proiectului european
Fabulamundi. Playwriting Europe.

 

Cristina Rusiecki: 
În direct. Transmisiune LIVE. Se preia prin satelit. Cuvinte intrate în uzul fiecărui locuitor al planetei. Sîntem conectați la sutele de canale de Știri. Bombardați cu informații de ultimă oră. Cu retina invadată de milioane de imagini. Tînărul și ultratalentatul regizor Bobi Pricop își adecvează limbajul la mutațiile care se succed cu viteză de fast forward în mentalul planetei. Cu fiecare nou spectacol experimentează un alt tip de expresie și de funcționalități multimedia. În montările sale, acestea nu rămîn adaos vizual gratuit, elemente decorative, simplă pată de culoare sau de tehnologie. Generate chiar de temă, multimedia fac corp organic cu conținutul. Bobi Pricop inovează cu fiecare nouă producție. Iar această constantă a inovației îl califică printre cei mai performanți regizori ai momentului. Montările lui sînt inteligente, limpezi, fără timpi morți. Fără momente de plictiseală...
( Un sfat bun nu face cît o măslină moartă)

kepler-438b-teatrul-odeon-1

Foto: Adi Bulboacă