UN ARTICOL DE GABRIELA LUPU

Avem șansa de a vedea la Festivalul Național de Teatru o Antigona altfel, o Antigona cool, am putea spune.

Textul antic al lui Sofocle este pus în scenă de către Friederike Heller la Schaubűhne, în Berlin, cu o trupă rock. În rolul Corifeului este chiar solistul trupei care funcționează și ca un regizor. El le spune unor tineri, toți bărbați, ce să joace și ce să spună, de la personajele piesei la evenimente istorice: „Tu ești Ciuma!”, „Tu ești bun la interpretat mase largi de oameni!”. Actorii nu sunt deloc convinși de ce trebuie să facă și se supun fără nicio tragere de inimă, mai ales când trebuie să se arunce peste spectatori în sală, neștiind dacă se pot baza pe solidaritatea umană și vor fi prinși în brațe sau lăsați de izbeliște. Cu timpul se naște „ceva dramatic” și din „necredincioși” ajung să joace cu patimă, deși Corifeul-regizor le atrage atenția că strigătul nu e o soluție.

Tragedia antică este aici tratată cu mult umor, iar cântecele „corului” sunt interpretate la pian, chitară electrică și tobe. E un concert rock pe text de Sofocle. În această variantă autorul antic pare chiar prietenos.

Textul vorbește despre supunere și nesupunere prin cele două surori, Ismena, cea supusă, și Antigona, cea răzvrătită, despre dictatură și lupta contra dictaturii, despre manifestarea pașnică versus lupta cu arme pentru a aduce pacea, despre credința în dreptate până la sacrificiul de sine.

Unde este adevărul și cine are dreptate asta nu o mai poate stabili nimeni.

Spectacolul pare făcut ca într-o joacă, dar până la urmă ce este teatrul dacă nu un mod de a spune adevăruri grele în joacă?