UN ARTICOL DE ROXANA ȚENTEA

Se ia Chirița lui Matei Millo, se păstrează în carantină, se adaugă întreagă familia Bârzoi, se invită un Programator și se adaugă doi roboți pentru a păzi „apropierea îndepărtată“. Aceasta pare a fi rețeta noului spectacol-concert al Adei Milea la Teatrul Național din Cluj-Napoca.

A doua premieră a teatrului clujean de anul acesta, după cea a spectacolului Cartoforii, în regia lui Ionuț Caras, a avut loc duminică, 18 aprilie, și are ca punct de plecare textul lui Matei Millo, Cucoana Chirița la carantină în vagoanele de tren de la Vârciorova.

Noua montare a Adei Milea păstrează o mare parte din distribuția spectacolului Chiritza în concert, câștigător UNITER în 2019, cu Premiul pentru cel mai bun spectacol al anului. Din distribuție fac parte, după cum ne-am obișnuit deja, Anca Hanu în rolul Chiritzei Bârzoi, Cornel Răileanu (Bârzoi), Mihnea Blidariu (Aristitza), Cristian Rigman (Calipsitza), Miron Maxim (Gulitză). Singurii care își modifică rolul în noua producție sunt: Matei Rotaru, care nu mai joacă rolul lui Leonash, ci un dublu rol, al lui LeO și al lui MeMe 602, un robot răspunzător de carantina ispravnicesei, și Sânziana Tarța, perechea automatică a lui MeMe 602, numită LuLu. Și pentru că spectacolul s-a adaptat la o carantină modernă, pe lângă cei doi roboți responsabili de carantina Chiritzei, pe scenă se află un Programator, interpretat de Radu Dogaru. Perechea de sharlatani din Chiritza în concert dizolvată fiind, Cosmin Stănilă, inițial Sharlatan, pereche de scenă cu Radu Dogaru, renunță la rol și lucrează împreună cu Ada Milea și Anca Hanu la scenariul dramatic. Spectacolul pregătește o surpriză la final, o răsturnare de situație care ne va dezvălui legătura ombilicală cu prima Chiritză a Adei Milea pe scena clujeană.

 

În 2019, Adrian Țion numea Chiritza în concert o „jucărie mecanică de tip music-hall“. Iar noul spectacol păstrează acest mecanism muzical: ritmul, rima, voia bună, acum cu elemente de mixaj electronic introduse de Programator, toate sunt antrenate în jurul Chiritzei și în jurul micului grup de tip orchestră format din ispravnicul Bârzoi, Aristitza și Calipsitza, care asigură acompaniamentul muzical de pe platforma metalică. Colaborarea Adei Milea cu Anca Hanu în conceperea muzicii este amintită, într-un interviu cu Radio România Cultural, ca fiind „spectaculoasă“, având la bază schițele concepute de aceasta și improvizația Ancăi Hanu.

Întrebarea care se pune este cât și ce păstrează noua Chiritză din spectacolul-concert premiat în 2019 și cât înglobează din textul lui Millo. Răspunsul este că legăturile cu vechiul spectacol există, fiind împletite cu elemente noi, introduse din textul lui Millo sau chiar manipulate de echipă. Distribuția rămâne aceeași, însă personajele suferă modificări sau adaptări pentru alte timpuri: doi roboți și un programator, un nou Gulitză, partener de afaceri cu oameni periculoși, o Chiritză credulă, ușor de păcălit, dar totodată greu de învins și mereu cu valiza ei cu bani și chiar trioul muzical format din membrii familiei Bârzoi. Dacă în piesa lui Millo, Chirița stătea în carantină într-un vagon, păzită fiind de un medic și de un inspector sanitar, acum ea se bucură de un serviciu de carantinare acasă și de o companie robotizată, pe MeMe. Decorul conceput de Alexandra Constantin este adaptat de Zsófia Gábor, introduse fiind, bineînțeles, elemente potrivite carantinării la domiciliu a Chiritzei. O listă pe care o știm cu toții: bandă de avertizare, panouri de plexiglas, măști și chiar distanțare, pentru că nu-i așa, trebuie să trăim într-o apropiere depărtată, dacă ar fi să cităm chiar spusele personajelor.

Textul (sau să îi spunem premisa, firul poveștii) lui Millo este păstrat în mare parte, renunțându-se, poate, doar la acele elemente care nu își mai au rolul astăzi, dar care au primit o altă formă pe scenă. Vorbim în continuare despre funcții și puterea lor, hoți, cei care nu respectă legea și se justifică pentru asta, bani, escrocherie, doar că pe ale noastre le îmbrăcăm în costum de robot sau de programator, nu de medici, de inspectori sanitari sau altele. În plus, o ușoară și elegantă notă vizează conspirația, încălcarea regulilor, vaccinurile, roboții cu defecțiuni și indivizii care se dovedesc a fi altceva sau altcineva.

Și pentru că al șaptelea spectacol-concert al Adei Milea la Naționalul clujean nu este numai o baladă cu vibrații rock, cu și despre carantină, acesta reușește să construiască o lume proprie Chiritzei, o lume în care șarlatanul poate să fie acel expert care te are în grijă, o lume în care fiul poate deveni infractor și în care nici roboții nu mai sunt ce au fost, dacă ei au fost vreodată și altceva. Fixat în contemporan, aproape de ce simțim noi, dar și ce au simțit alții înaintea noastră, spectacolul poate fi primit ca o continuare Chiritzei în concert, deși la fel de bine poate fi urmărit în autonomia sa.

Cum bine spune Ada Milea, în același interviu la Radio România Cultural, „Se va râde. Poate la fel (ca la prima Chiritză), poate mai tare, poate mai puțin“, însă cert este că e un spectacol de neratat. Savuros de la primul buton apăsat, până la ultimul acord de chitară sau vers rostit, Chirița în carantină schimbă paradigma nu doar pentru protagonistă, dar și pentru întregul univers pe care îl coase cu muzicalitate de la un capăt la altul.