CINE CREDEA CĂ E POSIBIL? SUCCES DE CASĂ ȘI DE CRITICĂ

Autoexilat la Bacău și pășind rareori în prim-planul vieții culturale, Petru Cimpoeșu este unul dintre cei mai citiți și mai bine recenzați scriitori români de astăzi. Primul său mare succes, romanul Christina domestica și Vânătorii de suflete este permanent reeditat, iar criticii literari, îndeosebi cei tineri, profită de orice pretext pentru a adăuga o nouă cronică și o nouă nuanță.

Scurtă narațiune a narațiunii

Cătălin Sturza în Cultura 74/2007

„Dar s-o luăm, întâi, cu începutul. Deși e impropriu spus că ar exista un început. Totul pornește undeva, în mijlocul Pacificului, pe insula Roland, o proprietate secretă a statului român. Locuită de rolanzi – [de origine română, n.n.] – și de americani, staționați într-o baza militară. Înainte și după Revoluție, cu tot peisajul unui cartier românesc provincial. Polii magnetici ai pământului s-au mutat de la locul lor și amenință echilibrul planetar, niște extratereștri își vâră și ei coada, iar o organizație secretă, sau serviciile de spionaj americane, sau securiștii români complotează să creeze supraomul-pisică-telepată. Cam asta e tot. Simplu?

Toată aiureala încape, cu greu, în câteva sute de pagini. În centru se află Christina Domestica, realizatoarea unei emisiuni numite „Întâlnirea cu fericirea”. Christina nu are habar de nimic și încearcă să salveze lumea. Întâmplător, ea se află în mijlocul unor conspirații mondiale și al unor planuri concentrice de distrugere/salvare a lumii. Ca în Peter Pan, Insula care nu există e buricul Universului. Încă un ingredient important. Mult, foarte mult umor.”

Marius Miheț

România literară nr. 35-36/2016

La judecata de după un deceniu, romanul lui Petru Cimpoeşu arată provocator chiar şi în părţile slabe, incitant în armonizarea teoriilor, corect în privinţa limbajelor unificate. Petru Cimpoeşu este un autor pentru care un test nuclear poate fi farsa perfectă... [...]

Se îngrămădesc în romanul lui Petru Cimpoeşu toate tipurile de manipulări şi colecţia de sindroame ale actualităţii. E cu neputinţă să rămâi imun la asemenea varietate simpatetică. [...]

Alex Goldiș

Cultura 57/2007

Daca majoritatea personajelor sufera de paranoia, de un bovarism planetar vecin cu, de ce sa nu-i spunem pe nume, prostia, nu e mai putin adevarat ca efortul pe care il depun in indeplinirea misiei globale e vecin cu inteligenta. Permanenta teorie a conspiratiei care se desfasoara in capul lor presupune o mare abilitate de a citi pe dedesubt. Prezumtia ca in spatele realitatii e intotdeauna altceva decat se vede face din ei niste prosti complecsi, specialisti in misreading -uri de tot soiul. E greu de contabilizat cate teorii inteligente arunca pe fereastra nonsensului, din inadecvare sau din entuziasm, personajele din „Christina Domestica“. Pentru ca, in cartea lui Petru Cimpoesu, fiecare prost e, neaparat, un dialectician de marca.

Andrei Terian

Ziarul Financiar, 3 noiembrie 2006

Desi Christina Domestica poate parea, la o lectura grabita, doar un roman comercial bine scris, insa fara mari pretentii, cartea nu se reduce la atat. Dincolo de latura sa parodica si grotesca, romanul are si o fata ascunsa, introspectiva prin acuitatea analizei si terifianta prin verosimilitatea ipotezei pe care o sugereaza. Nu e vorba atat de levitatia inexplicabila a Christinei Domestica, episod ce pare mai degraba un artificiu de constructie sau o reminiscenta din romanele anterioare, cat de intuirea instabilitatii ontologice, de disolutia cadrelor de referinta si de sentimentul de nesiguranta pe care il provoaca intensul bombardament ideologic si mediatic al lumii de azi.