Cele mai bune filme din 2017 în selecția Looper

Print Friendly, PDF & Email
Film | Autor: Nicu Ilie | 3 aprilie 2018 |

Lista include multe dintre nominalizările la Oscar, dar și filme dinafara Academiei. Pr

Lista include multe din nominalizările la Oscar, dar și filme dinafara selecției Academiei. Primul film nominalizat îi aparține lui Manor Night Shyamalan și a fost turnat în 2016 (dar a fost distribuit în anul următor). Intitulat „Split”, filmul are trimiteri la mai multe producții ale aceluiași regizor, în primul rând „Unbreakable / Indestructibilul”, conturând un frame care mai târziu ar putea uni întreg universul filmic al regizorului, sau cel puțin acele filme ce sunt poziționate în contemporaneitate. „Split”, cu James McAvoy, este povestea unui individ care a răpit și intenționează să ucidă mai multe fete tinere, motivul fiind acela al schizoidului cu personalități multiple - 23 de personalități în cazul psihopatului din acest film. Chiar dacă nu sunteți un fan al genului, filmul o să vă placă prin abilitatea lui MNSh de a o contura pe fiecare dintre acestea.

Despre „Get Out” sunt mai puține de zis după ce a fost nominalizat și premiat la Oscar. S-a spus și că e un film extraordinar, și că e unul dintre cele mai șablonarde filme, la nivelul unuia de serie B (cum se zicea pe vremuri filmelor senzaționaliste cu buget mic). Și unii, și ceilalți aveau dreptate: de film îți amintești cu destulă claritate la luni de zile distanță, deci a avut ceva specific de oferit, deși la prima vedere pică testul de calitate.

„Logan”, în schimb, reușește performanța de a fi un film autentic, mult peste nivelul seriei din care face parte, „X-Men”, și pe care am găsit-o mereu căutată și trasă de păr. Regizorul James Mangold, care produsese și episodul precedent al seriei, „Wolverine”, a reușit în cele din urmă să-și impună punctul de vedere în fața producătorilor de „romane grafice” și să le amintească acestora că el are în palmares un film de Oscar, „Walk the Line”. Așa se face că a reușit să-l ducă și pe „Logan” pe covorul roșu, iar surpriza a fost că a ajuns acolo pe merit.

„Frumoasa și bestia”, tot un film cu premii, dar și cu succes de box-office, ocupă poziția următoare a listei. Filmul e unul pentru vârste fragede, iar ca adult sastisit de fantezii și de filme fantasy, tot ce poți face e să te bucuri de cinematografia spectaculoasă, de cromatica vivid și de efectele speciale foarte „smooth”, foarte potrivite pentru rolul lor în poveste.

„Wonder Woman/ Femeia fantastică” face un cocktail (care a devenit deja o modă) între erorii de benzi desenate și divinitățile mitologiei antice. Ce mi-e Captain America, ce mi-e Jupiter? Ce mi-e Hulk, ce mi-e Hercule? În Wonder Woman, o amazoană (cu superputeri!) din insulele vechii Elade ajunge în „lumea oamenilor” și rezultă un film prostuț ca linie narativă, dar antrenant și spectaculos vizual.

Pe aceleași ingrediente, ritm+spectacol vizual, mizează și „Baby Driver”, dar aici scenariul nu mai e prostuț, e neutru calitativ. Castingul, cu Jamie Foxx, Jon Hamm, Lily James și Kevin Spacey, adaugă valoare certă, iar Ansel Elgort, în rolul principal, se anunță un actor interesant. La urma urmelor, avea dreptul și generația milenială la un film cu șoferi onești ai unor mafioți răi, după ce generațiile precedente avuseseră parte de asemenea filme cu protagoniști precum Ryan Gosling.

Despre „Dunkirk” s-a scris și s-a vorbit mult, predominant pozitiv. În ce mă privește, n-am mai multe cuvinte de laudă despre acest film decât despre „Wonder Woman”. Ca și acolo, remarc calitatea (multor) imagini. Trec repede și peste „IT”, film horror pentru copii, care își face treaba: sperie pe cine e de speriat. Notă bună pentru imaginea luminoasă și saturată cromatic, o alegere nu prea comodă pentru un film de gen. Nici „Blade Runner 2049” nu m-a entuziasmat. Actori buni, regizor bun, imagine excelentă, efecte speciale oportune - dar toți par lipsiți de entuziasm, toți trag de ei de parcă ar fi semnat un contract pe prea mulți bani ca să mai renunțe la el. Scuza poate fi că scenariul, care e mediocru, are și obsesia de a crea la tot pasul paralele narative cu „Blade Runner”-ul originar, care nici el nu fusese cea mai bună ecranizare cyberpunk. 

„I, Tonya” este un film cu o atmosferă bine conturată, cu personaje puternice. Are capacitatea de a inova (de fapt, de a importa din filmul independent inserturi cu imagini low-quality din pseudo-interviuri de epocă). Spectacole actoricești. Genul filmului - biografic, crimă, sport - nu este nici el unul comun. Regizorul Craig Gillespie ne amintește din loc în loc, prin cromatica folosită, dar nu numai, că el a regizat pe vremuri capodopera „Lars and the real girl”. Subiectul filmului, preluat din realitate, ilustrează într-un mod puternic și creativ cel mai mare scandal din lumea olimpică. Cei născuți înainte de 1990 își amintesc de el și fără ajutorul acestui film: o patinatoare campioană olimpică a plătit huligani să o atace pe o concurentă a sa pentru a o împiedica să intre în concurs. Sau n-a fost chiar așa?

„Star Wars - Ultimul Jedi” nu e chiar atât de prost ca precedentul, deci există speranță pentru viitorul seriei. Dacă ar ieși din mania de a repeta, cu alți actori, exact conținutul dramatic folosit de George Lucas acum multe decenii! Cu plusurile și minusurile sale, a doua serie reușise. 

„Thor - Ragnarok” nu am văzut. În schimb, „Firul invizibil / Phantom Thread” e un film mare, care merită propria cronică. (N-am zis „capodoperă”, ci „film mare”!)

„The Disaster Artist” e un film pe care îl recomand. Poate puțin brutal dramatic (la nivelul firului narativ, care pe alocuri e destrămat și scămoșat), dar cu personaje interesante, dialoguri bune, multe situații spectaculoase și surprinzătoare, doze de umor. 

„The Shape of Water” a luat marele Oscar și asta îi va asigura nemurirea. Nu a fost preferatul meu în competiție (și mi se pare mult sub „Labirintul unui faun”, al aceluiași regizor, care nu luase nimic), totuși e un film ce nu trebuie ratat. Lista e completată cu „All the Money in the World”, „The Darkest Hour” și „The Post”. Lipsesc din selecție - nu știu cât de pardonabil - două filme importante: „Trei panouri publicitare lângă Ebbing, Missouri” (care s-a umplut de Oscaruri și de Globuri de Aur) și „Detroit”, regia Kathryn Bigelow (care n-a prins nici măcar o nominalizare la premiile importante, dar care mi-a plăcut în mod special).