Canalul History își prezintă noua producție, serialul docudramă ”Barbarians Rising” / ”Ascensiunea barbarilor”, ca pe o producție extraordinară care, în mod nemaivăzut, privește istoria veche dintr-un alt punct de vedere, cel al barbarilor. Ca români, permanent scindați, cel puțin în perspectiva ideologiei naționale, între daci și romani, lucrul nu e chiar atât de inedit. Producția ”Dacii” (1966, r. Sergiu Nicolaescu) avea același nivel de docudramă, iar punctul de vedere era tot unul al barbarilor, dacii în cazul nostru. Producția History, ”Barbarians Rising” îi scapă însă pe daci din vedere, la fel ca și pe numeroși alți eroi din zona balcanică sau din Levant (luptele de la Massada, de exemplu). Sunt prezentați, fără o metodă anume, barbarii din zona occidentală a Mediteranei și a Europei, începând cu Hanibal și până la Attila. Diferența este remarcabilă între Hanibal, de exemplu, lider al unui stat comparabil cu Roma, și Boudica, lider al unei fragile alianțe tribale din sudul Angliei.
Lipsa unei metodologii în selecția conflictelor ilustrate, ca și prezentarea strict narativă a evenimentelor, este un minus al documentarului. Partea lui pozitivă este calitatea de superproducție, cu scene de o mare veridicitate, ritmul antrenant și captivant. Serialul are patru episoade. Primul este dedicat lui Hanibal și liderului unei rezistențe iberice, Viriatus. Al doilea episod prezintă răscoala sclavilor conduși de Spartacus și, pe final, răscoala germanilor conduși de Arminius, un fost cavaler roman. Lupta lui Arminius deschide și al treilea episod, care mai relatează campania antiromană a britonilor conduși de regina Boudica, precum și începuturile conflictului cu ostrogoții. Al patrulea episod prezintă loviturile finale primite de Imperiul roman de Apus de la goți, vandali și huni, eroii fiind în acest episod Alaric, Geiseric și Attila. Deși dacii lipsesc din serial, spațiul României este prezent ca bază a goților, înainte ca aceștia să intre în conflict cu Roma.
Un punct de vedere diferit față de cel al istoriografiei oficiale este întotdeauna binevenit, mai ales atunci când este bine argumentat și foarte detaliat. Totuși, cu adevărat de dorit ar fi ca istoricii să poată privi istoria cu amândoi ochii, nu doar prin puncte de vedere, și să o poată prezenta clar, obiectiv și complet nepărtinitor.