„Nu ştiu/ ce s-a întîmplat cu laba amputată a mamei/ şi-n realitate nu ştiu nici/ care a fost mama,/ partea tăiată cu ferăstrăul/ sau partea rămasă,/ căci sîntem predispuşi/ să judecăm după dimensiune,/ dar nu-i deloc sigur că e şi înţelept,/ iar în clipa în care,/ pînă la urmă, au tăiat-o în două pe mama,/ într-o bucată mai mare şi una mai mică,/ am rezolvat cu o incredibilă nesocotinţă/ această dilemă/ şi una din părţi au şi dus-o la incinerare/ sau cine ştie unde,/ nu am habar ce se face în astfel de situaţii/ cu bucata mai mică devenită de prisos,/ în timp ce bucata mai mare/ rămîne scufundată în patul cu valuri”.