Un subiect de sudiu –"Contact Improvisation. Negocierea realităţii în relaţie" –, mai mulţi artisti implicaţi – Sveta Bird, Smaranda Găbudeanu, Virginia Negru –, o rezidenţă de cercetare produsă de PETEC şi finanţată de Centrul Naţional al Dansului, o prezentare a performance-ului la Art Hub Bucureşti şi un scurt metraj experimental de dans numit "Mush Rooms". Şi, dincolo de toate acestea, un text semnat de Virgina Negru despre psiho-fizicalitatea spontană şi despre compoziţia în timp real. Despre rolul negocierii şi nenegogocierii permanente pe care individul o are cu cei din jur, ca salvare de la amorf, stagnare şi banal.
Virginia Negru:
"Existăm, simțim și acționăm în mod continuu relativ la ceva, în legătură cu cineva și niciodată complet individual. Acest aspect naște multe întrebări și căutări atât la nivel fizic cât și la nivel filosofic și practic. Cine sunt eu? De unde și până unde sunt eu și unde începe celălat sau exteriorul? Exist eu în absența celuilalt? În ce relație sunt cu celălat? Ce este comun între noi și ce este diferit? Sunt eu real? Ce este realitatea? Ce înseamnă a relaționa? (...)
Dacă a relaționa înseamnă să fii mereu atent, vigilent, sensibil față de celălat, în contact improv nu poți să dansezi lângă sau cu celălat fără să relaționezi cu el în timp real. Dacă mă apropii de Smaranda și cred că știu ce mișcare va face, asta mă împiedică să reacționez corespunzător dacă mișcarea pe care o face este alta decât am crezut eu că va fi.
De aceea mă apropii, privesc, ascult, simt și parcă granițele pielii mi se lărgesc și pot să comunic cu ea dincolo de ce știu și înțeleg la nivel cognitiv. Sveta ne privește la rândul ei și observă că o mișcare aparent banală devine captivantă tocmai pentru că se naște ca o consecință organică în interacțiunea vie între mine și Smaranda.
Să improvizez înseamna să nu știu dinainte, să nu am un plan, să aflu pe loc cum fac ceva. Este un act care îmi cere să fiu vigilentă pentru a răspunde corespunzător detaliilor situației care mi se dezvăluie în acel moment. Răspunsul este consecința unei relații cu ceva sau cineva. Ceva diferit de mine, din afara mea. Sunet, imagine, mișcare, obiect, condiții fizice. Relația cu cineva cere și mai multă atenție pentru că implică mult mai multe elemente necunoscute. Pot să prevad sau să observ că Sveta se apropie de mine, însă nu știu la ce distanță față de mine se va opri, sau dacă mă va atinge, sau dacă își va lăsa greutatea pe mine și cât de multă greutate. Aceste detalii deschid un dialog, o negociere corporală între noi două care stabilește realitatea comună a acelui moment. Realitate care se prăbușește imediat sub influența altor propuneri, mișcări, noi negocieri. Comunicare vie în timp real. Cred că uneori această "târguială" motrică, specifică improvizației prin contact, pare abstractă, însă după cateva momente de contemplare căpătă sens și coerență pentru că amintește de felul în care ne trăim relațiile în activitațile cotidiene.
Dacă lăsăm loc de negocieri și renegocieri, relațiile rămân vii și mereu expasive și surprinzătoare, dacă ne izolăm crezând că deja totul ne este cunoscut despre celălalt nu mai facem loc dialogului și relaționarea devine cel mult o relație statică, de proximitate.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.