UN ARTICOL DE GABRIELA LUPU

Și acum e timpul să ne reîntâlnim cu bunii noștri prieteni secui din satul (pardon!, comuna) mirific, dintre munți și dealuri unde clipocește un „căcățel de pârâiaș” și unde viața e de vis.

Asta e varianta oficială spusă de localnici în interviuri date în fața camerelor de luat vederi pentru cei de la Duna TV veniți să facă reportaje despre cum se păstrează nealterate tradițiile secuiești.

În spatele interviurilor stă adevărul.

În locul acesta există, ca peste tot, niște piloni ai societății, există o intelectualitate sătească. Dacă în Flori apărea doctorul care, asemeni „colegului” său Astrov din Unchiul Vania, este mai mereu anesteziat de alcool pentru a uita de viața lui goală de sens și dezamăgitoare, în Apă (a treia parte a Trilogiei Minelor de Csaba Székely, montată de Horia Suru la Teatrul Dramaturgilor Români din București) facem cunoștință cu alți doi intelectuali ai locului: învățătorul și preotul (interpretați, cum altfel decât minunat de Cezar Antal și Ioan Coman).

Amândoi alcoolici, integrându-se astfel perfect în peisajul satului, însă doar unul dintre ei este și ticălos. Nu vă spun care. Dar urmează să aflați.