UN ARTICOL DE GABRIELA LUPU

Unul dintre cele mai emoționante spectacole de teatru documentar văzut în ultimii ani este Verde tăiat de Alexandra Felseghi, în regia Adinei Lazăr, produs de Asociația Pro teatru din Zalău.

Pornind de la cazul real al unui pădurar ucis de mâna lungă a mafiei lemnului, spectacolul vorbește despre corupția la toate nivelurile din țara noastră care ucide mai mult decât covidul. Și mai presus de toate de omul cinstit care este prins sub tăvălugul corupției, fie el pădurar, fie el procuror, fie eu, fie tu. Cinstea a devenit anacronică în România, iar omul cinstit va duce întotdeauna o luptă inegală sortită din start eșecului. Și atunci când se încăpățânează în a spune adevărul poate fi sortit și morții. Dreptatea umblă cu capul spart pentru că fost a împușcată în cap de aproape. Rămâi cu un sentiment amar al inutilității pentru că oricâte mărturii ar da un simplu cetățean la poliție sau la oricâte demonstrații de stradă ar participa, mafia transpartinică a politicienilor corupți va fi întotdeauna mai puternică.

E un sentiment teribil pe care îl încercăm, din nefericire, zi de zi, de mai bine de 30 de ani încoace. Măcar în comunism nu aveam așteptări, dar ceea ce e cu adevărat grav este că politicienii postcomuniști ne-au furat nu doar lemnul, nu doar petrolul, nu doar industria, nu doar agricultura, ci și iluziile.