UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU

Sufletul uman este un rezultat sau un inițiator? Poate fi consecința unor circumstanțe exterioare, de la chimia din propriul corp la evenimentele care se întâmplă în preajmă, cu sau fără implicare directă, sau flacăra din interior care influențează emoțiile și comportamentul, cu libertate de alegere a unor situații și stări viitoare. Este o dilemă pe care o ridică la fileu spectacolul Efecte secundare pus în scenă de unteatru, în regia lui Vlad Bălan.

Spectacolul se construiește pe două povești paralele, două cupluri care simt sau au simțit o atracție sporită (sau nu...) de hormonul fericirii produs de înșiruirea mai multor conjuncturi sau, pur și simplu, de un anume tip de medicament. Ceea ce ridică o nouă întrebare, flirtul influențează chimia din creier sau această substanță produsă anatomic, în momente speciale, excitante, sau inserată în sânge în acest caz, duce la înfiriparea unei relații de atașament erotic? Iubirea este un drog (administrat sau doar chimie la nivel neuronal) sau exprimarea clară a unei opțiuni, o alegere. Spectatorul este martor al unui experiment medical care se transformă într-o poveste de dragoste. Cei doi cobai din cadrul cuplului nou format pun la îndoială atât de mult veridicitatea sentimentelor, astfel încât totul sfârșește prost, dând câștig de cauză pastilelor și nu propriilor suflete, pentru ca, în final, să renunțe la viață, nu prin moarte, ci prin letargia afectului și pasivitate lăuntrică nedisimulată. Ceea ce pare să fie un efect secundar frecvent al îndrăgostirii.

Un spectacol real, cu efecte secundare frumoase. Promit!

 

Efecte secundare

de Lucy Prebble

Regia: Vlad Bălan

Scenografia: Miruna Croitoru

Producător: unteatru