UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU

Nu mi-am închipuit că mă voi hlizi vreodată vizionând un spectacol cu trei bărbați care pălăvrăgesc așezați fiecare pe câte un scaun. Cu atât mai mult, cu un text plin de glumițe sexiste, povești (proprii) despre „futai”, greșeli gramaticale onest transformate în figuri de stil, foste iubiri, istorisiri familiale, povești despre „futai” (ale altora)...

Pe scurt, trei bărbați imaturi ce își descriu zilele din jurul unui jaf, al cărui autor este unul dintre ei. Spectacolul regizat de Cristi Juncu și pus în scenă de Teatrul Național Târgu-Mureș este luminos, amuzant și prietenos, cu o dinamică hazlie care te prinde pe parcursul a două ore până ajungi la chicoteli și hohote. Te trezești că asiști la o prietenie frumoasă, blândă și zglobie cu o doză de complicitate afectuoasă care îți transmite o bună dispoziție ce ține ore bune după final.

Haideți să vedeți cum măiestria de a face un rol de adolescent poate concura doar cu cea de-a face un rol de țărănoi de treabă, ușor retardat sau unul de profesor mediocru, bețiv, afemeiat și atoateștiutor. Pe mine m-au prins.

Foto: Cristina Gânj

Hoții

de Conor McPherson

Regia, traducerea textului și scenografia: Cristi Juncu

Producător: Teatrul Național Târgu-Mureș – Compania „Liviu Rebreanu”