UN ARTICOL DE CARMEN TĂRNICERU

Condiția artistului în societate, a unicității acestuia printre ceilalți, este o temă dezbătută intens. E un subiect care naște conflicte și generează ranchiună de ambele părți. Ana Sorina Corneanu propune în spectacolul Hai, să vorbim despre viață! pus în scenă la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București o altă abordare... și mai complicată. Alege să vorbească despre femeia artist. Într-o societate solicitantă care încearcă să impună dorința și nevoia de a fi conformă, aceasta preia atât greutățile unei vieți trăite prin și pentru artă cât și frustrările născute din incapacitatea de a se împlini în viziunea majorității, a celor care aleg să trăiască după cutume prestabilite. Adică să se căsătorească, să facă copii, să aibă un job, nepoți, într-un cuvânt, să ducă o viață obișnuită.

Performance-ul pe alocuri monolog tumultos, pe alocuri dans efervescent, cu jocuri miraculoase de umbre și interpretat de actrița Florentina Țilea, îndeamnă spectatorul, dar mai ales spectatoarea, să empatizeze cu această condiție cel puțin nedreaptă, în special dacă neîmplinirea artistică se așază mai mult sau mai puțin confortabil peste celelalte poveri. Nu îți garantează nimeni că renunțarea la o viață așa cum trebuie te va transforma într-un artist desăvârșit. Principiul e cam: câtă luciditate, atâta dramă, doar că ușor augmentat de renunțări, frustrări și neîmpliniri.

Foto: Florin Ghioca

„Hai, să vorbim despre viață!”

de Ana Sorina Corneanu

Regia: Zsuzsánna Kovács

Scenografia: Gabi Albu

Producător: Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București