Katharsis și tehnologie. Noile media pun pe fugă emoția?

Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu vă invită joi, 19 aprilie 2018, ora 18.30, la conferința Katharsis și tehnologie. Noile media pun pe fugă emoția? cu Cristina Rusiecki și cu regizorul de teatru cel mai dedicat noilor media, Bobi Pricop, alături de colaboratorii săi, actorii Ada Galeș, Mihai Călin, Istvan Teglas, Alexandru Potocean, Ciprian Nicula, Mizdan, media artist în domeniul instalațiilor interactive și muzicianul Alexei Țurcan.

Silent disco, filmări live, realități virtuale… par mai degrabă tehnici din arsenalul unui concert susținut de o trupă în vogă, nicidecum din cel al teatrului. Mai stau în picioare vechile mecanisme ale scenei, azi, când totul se află sub umbrela lui live? Videoconferințe cu participanți din toate zările, transmisiuni în direct, live streaming… omul este avid să înghită tot ce se întâmplă în timp real, cu nota aferentă de spectacol pe care mass media o imprimă fiecărui eveniment. Cum poate teatrul să concureze cu atotacaparatorul live? Cum să suprapună timpul trecut, al povestirii și al biografiei personajelor peste obsedantul live? Cum exprimă teatrul mutațiile generate în mentalul secolului XXI de lasere, holograme și virtual?

Și actorul? Cum poate concura actorul, indispensabil pentru teatru, din ziua zero până în cea de azi, cu realitatea virtuală? Intră în competiție? O folosește ca adjuvant? Rămâne la fel de spectaculos și de emoționant ca pe vremuri, chiar și în condițiile în care partener de joc i-a devenit holograma? Acestea sunt temele la care încearcă să răspundă conferința Katharsis și tehnologie. Noile media pun pe fugă emoția?, apelând la unul dintre cei mai apreciați tineri creatori de teatru, regizorul Bobi Pricop, cunoscut pentru apetența sa pentru noile media, alături de colaboratorii săi, actorii Ada Galeș, Mihai Călin, Istvan Teglas, Alexandru Potocean, Ciprian Nicula, Mizdan, media artist în domeniul instalațiilor interactive și muzicianul Alexei Țurcan.

Cristina Rusiecki este critic de teatru și jurnalist cultural. Absolventă a Facultății de Litere și a Facultății de Teatrologie, își ia doctoratul cu o teză despre „Teatrul cruzimii” și spectacolele românești ale ultimului deceniu.

Și-a început cariera de jurnalist cultural la Pro Tv, devenind producător al emisiunilor „Salonul muzical Acasă” cu Iosif Sava, „Millenium” și „Proezia. La Eminescu”. Din 2001 scrie cronică de teatru, având rubrici, pe parcursul timpului, în revistele „Cuvîntul”, „Observator cultural”, „Adevărul literar şi artistic”, „Time Out”, „artactmagazine.ro”, „Cultura”. În 2016, înființează, împreună cu trei colegi, platforma culturală online „B-Critic.ro”. Cristina Rusiecki preferă genul de critică empatică. De la începutul carierei, și-a făcut un crez din a descoperi tinerele talente și a atrage atenția asupra lor. Este selecționer pentru festivaluri de teatru independent și a participat în numeroase jurii.

În 2012, publică volumul „Radu Afrim. Țesuturile fragilității”, Editura Tracus Arte, București (tradus anul trecut în limba engleză), iar în 2013, volumul „Despre dictatori și alți demoni. Iulius Caesar. Jurnal de repetiții”, Editura ATENT, Teatrul Național Timișoara.

A colaborat prin diferite studii la volume colective: este autoarea capitolului „Teatrul Maghiar de Stat din Cluj” din volumul colectiv „Teatrul românesc contemporan” apărut în limba germană, Editura Frank & Timme, Berlin, 2010 și a capitolelor „Alexander Hausvater – Shakespeare. Radiografia puterii” și „Bocsardi Laszlo – Shakespeare sau despre poezia iraționalului” din volumul colectiv „Lecția de Shakespeare”, conceput și coordonat de Cristiana Gavrilă, Asociația Teatrului Național „I.L. Caragiale”, 2014. În 2015, semnează studiul de caz „Cum am ajuns la Cockoși” și capitolul dedicat regizoarei Carmen Lidia Vidu, „Niciodată nu mă întreb ce a vrut să spună autorul”, din volumul colectiv bilingv „Tânărul artist de teatru. Istorii românești recente/ The Young Theatre Artist. Recent Romanian Histories”. În 2016, scrie capitolul „Cristi Juncu, gingășie de la zero… la infinit” din volumul bilingv „Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative”. În 2017, scrie capitolul Cu un picior și jumătate în virtual și ce-a mai rămas în real, din volumul bilingv Teatrul românesc de azi. Noi orizonturi estetice/ Romanian Theatre Today. New Horizons, ultimele trei coordonate de Oltița Cîntec și publicate la Editura Timpul.

Regizorul Bobi Pricop a atras atenția încă de la primul său spectacol, „Jocuri în curtea din spate”, o montare de un dramatism ca la carte. Chiar de atunci a fost și a rămas un răsfățat al premiilor. Între timp, regizorul și-a adecvat limbajul la mutațiile care se succed cu viteză de fast forward în mentalul planetei. La ora actuală, universul estetic al lui Bobi Pricop, regizorul cel mai dedicat noilor media, pune accent pe lumea virtuală, deja o a doua natură a societății noastre. Cu fiecare nou spectacol, Bobi Pricop a experimentat un alt tip de expresie și de funcționalități multimedia. În montările sale, acestea nu rămân adaos vizual gratuit, element decorativ, simplă pată de culoare sau de tehnologie. Generate chiar de temă, multimedia fac corp organic cu conținutul. Această constantă a inovației îl califică printre cei mai performanți regizori ai momentului. Originalitatea lui a fost adesea remarcată, spectacolele sale obținând de multe ori nominalizări și premii. Probabil cea mai importantă nominalizare este cea din 2017 la Premiul Europei pentru Noi realități teatrale, o distincție prestigioasă acordată de Comisia Europei.

A regizat, printre altele, „Profu’ de religie” de Mihaela Michailov, la Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 2013 și „Ashes Afar” de Andreea Borţun, Compania Vanner. Palmaresul său conține spectacolele „Contra iubirii” de Esteve Soler, Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 2014, „Uciderea ritualică a lui Gorge Mastromas” de Dennis Kelly, Teatrul „Regina Maria”, Oradea, 2015, „Iluzii” de Ivan Vîrîpaev, Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 2015, „Bull” de Mike Bartlett, Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, Arad, 2016, „Tigrul din orașul nostru” de Gianina Cărbunariu, Teatrul „Matei Vișniec”, Suceava, 2016, „Kepler-438B” de Guillem Clua, Teatrul Odeon, 2016, „Un stejar” de Tim Crouch, Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, 2017, „Războiul nu a început încă” de Mikhail Durnenkov, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești, 2017, „Autorul” de Tim Crouch, Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova, 2017.

Spectacolul său „Pisica verde” de Elise Wilk, de la Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2015, unde a folosit prima dată, pe scena românească, tehnica silent disco, i-a adus nominalizarea la Premiul pentru cel mai bun regizor din cadrul Premiilor UNITER în 2015 și Premiul de excelenţă în cadrul Festivalului Impuls. O altă nominalizare pentru „Cel mai bun regizor” la Gala Premiilor UNITER, 2017 i-a adus „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” după un roman de Mark Hadden, Teatrul Național din București, 2016. Spectacolul a obținut Premiul pentru cel mai bun spectacol la Excelsior Teen-Fest, 2017 și Premiile pentru regie și cel mai bun spectacol la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, 2016. La Teatrul Național București, mai poate fi văzut un alt spectacol al său, „UFO” de Ivan Vyrypaev, montare din 2017.