Ea are o mamă cu personalitate. Poate cu prea multă personalitate. Mai are și un cățel de care se îngrijește ca de un copil. Împreună, urmează un program riguros, pe care îl respectă cu sfințenie. Trăiește fiecare sentiment la intensitatea maximă. Luptă cu depresia și nu se lasă învinsă. Are mult umor, uneori cam cinic, dar el o ajută să meargă mai departe.
Ea scrie un roman. Vorbește despre boala ei ca despre un iubit, care o ține în brațe prea strâns, care o sufocă din prea multă pasiune. Este senzuală, inteligentă, spirituală. Iese la agățat, la shopping, în parc. Merge deseori la clinică. Și scrie. Scrie cu pasiune. Își pune întrebări despre sensul vieții, despre rostul suferințelor îndurate, despre Dumnezeu.
Ea este Lora.
Iar Lora este personajul principal al piesei Obsesii inspirate de scrierile Margaritei Karapanou, care s-a luptat întreaga sa viață cu tulburarea maniaco-depresivă. Pornind de la fragmente răzlețe din romanele lui Karapanou, Claudiu Sfirschi-Lăudat a improvizat pe marginea lor, le-a dat un suflu nou și a creat un scenariu teatral. Cerasela Iosifescu, aflată la a patra colaborare cu regizorul grec Yannis Paraskevopoulos, trece natural de la un registru la altul, conturând un personaj deopotrivă sensibil și puternic, copilăros și înfricoșat, atrăgător și distant.
Un prilej de a o cunoaște pe Lora, de a ne pune întrebări, de a căpăta încredere în viață și de a face cunoștință cu o echipă de artiști de prim rang.
OBSESII
de Claudiu Sfirschi-Lăudat
după texte de Margarita Karapanou
Cu: Cerasela Iosifescu
Regia: Yannis Paraskevopoulos
Decor & costume: Lia Dogaru
Asistent regie: Claudiu Sfirschi-Lăudat
Producător:
ARCUB – Centrul de Cultural al Municipiului București
Durată spectacol: 1h 15min
Spectacolul Obsesii e o punere în scenă despre abis. Şi cine ştie mai multe despre abis decât o bipolară? [...] Toată disperarea, pe alocuri diabolică, a bolnavei, care vrea să moară şi nu poate să moară, este transfigurată de Cerasela Iosifescu, care pare uneori că se frânge pe scenă, atât de bine joacă bipolaritatea personajului. Rolul, de o mare dificultate şi complexitate, prin paroxismul trăirilor, prin dualitatea stărilor extreme – de la bucurie, la mânie şi tristeţe – e o piatră de încercare, mai bine de o oră, pentru orice actriţă. Cerasela Iosifescu se aruncă, cu toată fiinţa ei, în această provocare şi trece, emoţionant, prin tot parcursul acestui rol.
Simona Chițan, „Obsesiile” unei bipolare, pe adevarul.ro - citește
Autorul înlătură senzația de „literatură“, compensînd inerenta lipsă de dramatism a faptului relatat, și nu trăit sub ochii spectatorului, prin ritmul susținut al scriiturii. Spațiul nebuniei se traduce într-o limbă vie, în care ironia mustește în porii fiecărei replici. [...] Cărnos, discursul dramatic începe brusc, fără floricele pregătitoare. Cîinele Louka, mama, iubiții fac ca universul dramatic să devină repede familiar, înlăturînd distanța dintre spectator și poveștile istorisite. Din text, dar și din interpretarea Ceraselei Iosifescu, reiese un personaj puternic, excelent conturat. Directețea scriiturii și umorul surprinzător, în ciuda detaliilor despre boală și tratamente, asigură un impact adînc, ca și numeroasele fraze cu efect-surpriză, construite pe jocul contrastelor dintre început și final.
Cristina Rusiecki, Scriitoarea e nebună?, pe observatorcultural.ro - citește
Cerasela Iosifescu e arc întins, strună vibrândă. Oscilând între extremele şi obsesiile Lorei, actriţa îşi dozează remarcabil forţele, îşi gradează mijloacele, schimbă cu naturaleţe registrele. Timp de o oră, asistăm la frământările şi tremurul Lorei. Fără patetism. Cu luciditate. Traseul fizic al personajului începe din micul balcon al spaţiului (moderna Sală Mare – ARCUB Gabroveni), continuă printre spectatorii din sală şi avansează spre scenă. Acolo, între catwalk şi ecranul de proiecţie din fundal, se petrece viaţa sa: printre pastile supradimensionate, între cadă şi patul de spital, oglinda ca pol al sinelui şi roşii telefoane de sexy-line, legătura cu exteriorul.
Maria Zărnescu, Necesare „Obsesii”, pe yorick.ro - citește
Cerasela Iosifescu, în rolul Lorei, este acolo pe scenă, asistăm timp de o oră la frământările şi tremurul ei şi nu-i putem spune: Lora, termină dragă, nu mai dramatiza atât, hai că avem treabă! Pentru că patetismul Lorei nu îşi are finalitatea nici în compătimire şi nici în repulsie. Ci într-o – hai să-i spunem aşa, că tot ne aflăm în preajma unor trăiri psihice destructurante – bipolaritate de uz comun, cotidiană şi generală.
Carmen Corbu, Bipolaritatea noastră cea de toate zilele, pe B-Critic.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.