În contextul în care sistemul educațional tradițional se concentrează deseori pe învățarea mecanică sau pe competiție și mai puțin pe relaționare, formarea unei identități stabile de sine și dezvoltarea unor abilități ca inteligența emoțională, proiectul Teatru Interior vine ca o completare a curriculei școlare, care să ofere suport adolescenților într-o perioadă a marilor schimbări.

De ce? Manifest 10

#1. Să arătăm că psihoterapia e pentru toată lumea
Psihoterapia ține de igiena noastră emoțională. Așa cum ni se pare firesc să mergem la doctor atunci când avem o rană sau o durere fizică, ne dorim să se întâmple același lucru și în cazul rănilor emoționale. În plus, un viitor adult își poate găsi mai rapid pârghiile de a soluționa contextele și momentele dificile din viața sa, dacă este obișnuit și deschis de timpuriu să caute suport în procesul de psihoterapie.

#2. Să facem din artă o formă de cultură prietenoasă și modernă
Arta nu e nici ermetică, nici demodată. Nici plictisitoare, nici inaccesibilă, nici complet nefolositoare. Dimpotrivă, ea poate să vindece, să unească, să vorbească pe limba tuturor. Cu ajutorul piesei de teatru-dans rezultate în urma procesului terapeutic, vrem să creăm experiențe încărcate emoțional, care să exprime ceea ce uneori e dificil să pui în cuvinte. 

#3. Să creăm deschidere pe teritoriul comun dintre artă și psihoterapie
Arta știe să exprime trăiri, stări și gânduri pe care uneori e dificil să le confrunți altfel, iar terapia știe să le utilizeze în procesul de vindecare. Pe acest teritoriu, e mai ușor pentru participanții la proces să fie deschiși, deci să interiorizeze și să își însușească abilitățile și instrumentele pentru reziliență. În acest context degajat, autentic, ludic, pot fi tratate mai eficient provocări ce pot aduce beneficii importante pe termen lung.

#4. Să construim un proiect cu aplicabilitate pe termen lung
Psihoterapia lipsește, în acest moment, din peisajul educațional local. Prin acest proiect, ne dorim să semnalăm utilitatea instrumentelor terapeutice încă din liceu, ca activitate extra-curriculară ce poate face mult bine de la vârste fragede.

#5. Să intervenim asupra unui grup aflat într-un moment critic
Experiența de maturizare poate fi dificilă pentru mulți adolescenți – pe termen lung, mulți dintre ei riscă chiar să rămână copii în corpuri de adulți, dacă procesul de tranziție dintr-o etapă în alta nu este integrat în mod sănătos. În plus, societatea modernă le-a multiplicat provocările, făcându-le mult mai subtile și mai greu de combătut. Adolescenții se luptă azi și cu fobii sociale, fenomene de bullying, tulburări alimentare, dificultatea de a veni din familii monoparentale, alegerile sexuale diferite. Tuturor acestora li se adaugă: clasicele relații complicate cu părinții, schimbările fizice drastice prin care trec, primele relații de cuplu, înfruntarea unor emoții puternice și primele decizii profesionale. În tot acest context, au nevoie de suport și îndrumare specializată.

#6. Să facilităm achiziția de soft skills
În era Internetului, oricine știe să se folosească de mediul online. Google te poziționează la doi pași de a afla absolut orice. Inteligența informațională aparține acum tuturor. Diferența o face inteligența emoțională. Abilitățile soft – care țin de înțelegerea unor comportamente mult mai fine: comunicarea sănătoasă, relaționarea, înțelegerea celuilalt, înțelegerea a cine sunt ei. În timp ce curricula școlară le orientează privirea spre exterior, noi îi îndemnăm să se uite și spre interior, pentru a fi confortabili pe termen lung cu sinele lor și cu mecanismele după care funcționează fiecare dintre ei.

#7. Să oferim un cadru constructiv de exprimare și explorare
Adolescenții sunt ușor de etichetat ca fiind „răsfățați”, „excentrici”, „ostentativi”. Respingerea exterioară îi poate face să se simtă singuri și inadecvați. Aici li se oferă un cadru constructiv și sigur de exprimare. Nu sunt criticaţi, nu sunt întâmpinaţi cu o atitudine defensivă, ci sunt încurajaţi să experimenteze roluri, atitudini, reacții noi la ceea ce li se întâmplă. Aici le oferim tot suportul pentru a stăpâni alfabetul emoțional prin care să descifreze și să exprime ce simt, ce vor, ce nevoi au.

#8. Să punem bazele rescrierii unor scenarii de viață
Scopul final al îmbinării dintre terapie și artă este să ofere un sprijin în rescrierea poveștii pe care și-o spun despre ei adolescenții. Mulți dintre ei consideră că nu vor reuși conform așteptărilor sociale pe care și le închipuie. Aici sunt ajutaţi să înțeleagă că e în puterea lor să-și rescrie oricând povestea de viață, să conștientizeze că ei sunt scriitorii și regizorii propriei lor vieți, nu actori în piesa altora.

#9. Să dăm o voce adolescenților în relațiile lor cu alte grupuri
Uneori, adolescenților le este dificil să exprime și să transmită altora provocările prin care trec. Prin capacitatea artei de a apela categorii diferite de oameni, adolescenții sunt ajutaţi să-și facă auzite problemele – mai ales în fața unor autorități ca părinții sau profesorii.

#10. Să aducem în licee un proces de educare creativă
Mediul educațional este de multe ori unul rigid pentru adolescenți. În plus, acesta nu ia în considerare consilierea adolescenților pe provocările specifice vârstei. Prin proiectul Teatrul Interior, transmitem mesaje terapeutice într-o manieră ușor de digerat și de metabolizat și facem din mediul educațional conectat, interesat și interesant deopotrivă.

Parteneri media: Radio TANANANA, Revista Cultura, Bucureștii Vechi și Noi. „Teatru Interior este un proiect co-finanţat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.