Erwin Kessler despre vizita de o noapte pe şantierul noului muzeu de artă: “MARe nu se va poziţiona pe palierul prăfuit al muzeelor obişnuite”

Carmen Corbu: O noapte pe un şantier, cu cască de protectie, într-un subsol în care sunt expuse lucrări de artă, e un act artistic în sine. Un performance, în cele din urmă. Cine l-a gândit? Este interesant cum, probabil, s-a pornit de la nevoia unei rezolvări imediate, în plan concret, pragmatic şi s-a ajuns la o astfel de soluţie şi insolită şi deţinătoare a unui concept.

Erwin Kessler:  Expoziţia MAMUCA, Mai-mult-ca-abstractul, a fost concepută de mine pentru NAG, ca o pilulă, un concentrat de concepte şi acţiuni specifice viitorului muzeu. Ne-am asumat toate riscurile pentru aceasta noapte de 30 septembrie, în care vom prezenta 25 de opere de referinţă ale artei româneşti din ultimii 50 de ani într-un spaţiu aflat încă în lucru, dar în care vom asigura toată protecţia necesară, atât pentru operele de artă, cât şi pentru public. Acesta din urmă va beneficia, la propunerea PR-ului nostru, Silviu Dancu, şi de o cască de protecţie numerotată şi marcată MARe/NAG. Dar pe lângă căştile de protecţie va mai fi şi lansarea catalogului MAMUCA, o apariţie editorială insolită (şi ea!). Iar cateringul va fi cu totul excepţional, un eveniment în sine. Toate, la un loc, pentru ca mai sunt şi altele, au fost gândite nu ca un performance efemer şi irepetabil, ci ca un extract şi un reper pentru performanţele care vor defini standardul MARe.

Carmen Corbu: Această invitaţie lansată de MARe e un pachet care conţine o formulă de marketing şi o producţie culturală. Pe de o parte aflăm ce şi cum va fi viitorul muzeu, ca spaţiu fizic şi ca intenţie. Pe de altă parte, venim cu propriul gest, cu propria acţiune, în naşterea lui. E frumos, e incitant, e fascinant, dar nu cere asta prea mult efort? Nu e o ieşire prea trudită din paradigma muzeelor, din comoditatea şi imobilitatea cu care ne-au obişnuit? Nu e doar o întrebare care vă ridică mingea la fileu, e şi un „of” care provine dintr-o statistică: doar 4% dintre bucureşteni intră într-un muzeu şi a doua oară într-un an. Nu ştiu dacă se pune aici şi mersul la terasa MŢR, când mai vezi şi o expoziţie la intrare.

Erwin Kessler:  Cea mai importantă şi cea mai neglijată resursă a scenei artistice locale este publicul, Veţi găsi această afirmaţie şi în catalogul MAMUCA. MARe investeşte masiv în public, după cum se vede. Dar totodată aşteaptă tot mai mult de la public: entuziasm, participare. Pachetul despre care vorbiţi e mai doldora chiar decât vă inchipuiţi, e un pachet de miere: în afara colecţiei permanente şi a expoziţiilor temporare, care vor fi toate extrem de provocatoare, MARe va desfăşura şi un program de dezvăţ/învăţ de văz, Fabrică de Sens, un atelier de vizualitate pentru copii, GrupaMARe, un program de concerte de muzică experimentală şi performance, dar şi seri de proiecţie video, FilMARe. Fară să mai vorbim de biblioteca al cărei concept o să surprindă plăcut audienţa prin ineditul său şi de cafeteria, care va deveni, fără dubii, o platformă pentru întâlniri atât artistice cât şi de business sau pur şi simplu de bunăstare împărtăşită. MARe este o instituţie inedită, nu se va poziţiona pe palierul prăfuit al muzeelor obişnuite.

Carmen Corbu: Bănuiesc că aţi luat în calcul următorul scenariu: cine vine în noaptea de 30 septembrie pe şantierul viitorului muzeu se va considera un fel de apropiat al acestuia şi, după deschiderea din 2017, va fi un vizitator frecvent. Nu ştiu, poate veti avea nişte machete ale viitoarelor spaţii ale muzeului şi nişte anunţuri ale intenţiilor curatoriale, sau poate nu veţi avea. Pe scurt, ce şi cum veţi face, peste un an, să păstraţi interesul câştigat acum? Mulţi potenţiali vizitatori visează bancheta aceea din centrul galeriei, pe care să stea şi să privească lucrările, sau orice alt element prietenos.

Erwin Kessler:  Programul MARe pentru următorii doi ani este gata de acum 6 luni. Asta nu îinseamnă ca vă pot divulga numele şi temele expoziţiilor, la care deja lucrez de mai mult timp cu 5 colaboratori. Surpriza este un element central în realizările noastre şi vrem să rămânem surprinzatori.  Vizitatorii de pe 30 septembrie vor fi doar nucleul,  sămânţa publicului pe care mizăm, un public care va depăşi cu mult publicul captiv al evenimentelor de arte vizuale. MARe va fi activ pe toate domeniile culturii urbane actuale, va fi un loc în care se va petrece mereu ceva nou şi atrăgător. Pentru 30 septembrie  am conceput un pliant, pe care îl veţi regăsi în fiecare cască - va fi un fel de prospect sau etichetă a căştii. În ceea ce priveşte bancheta pentru odihnă, MARe nu o va oferi în sălile de expunere, pentru ca acestea, prin structura şi caracterul lor inedit nu permit odihna, ci incită experienţa. MARe nu va fi prietenos, linguşitor, burghez, ci va fi copleşitor, seducător. Pe cine oboseşte atracţia? Oricum, la parterul MARe se va afla cafeteria – cu gradină–, iar la ultimul etaj va fi biblioteca – cu terasă -, ambele locuri combinând perfect şederea şi activitatea, în direcţia pe care o subliniam mai înainte, aceea  a participării substanţiale a publicului la actul propriei edificări.

Carmen Corbu: Personal, vreu să ajung printre primii 300 de vizitatori la MARe în noaptea de 30 septembrie. Chiar îmi doresc acea cască de protecţie. O văd ca pe o operă de artă numai bună de agăţat în cui pe perete, un obiect colecţionabil. Glumind acum: peste ani, ea va putea fi un lot serios într-o licitaţie cu obiecte ale acestei epoci.

Erwin Kessler:  Casca de protecţie MARe e făcută să vă protejeze de alte arte, de cele rele. Aveţi toate motivele să vă doriţi casca, cu certitudine este un obiect de colecţie, pentru că aşa a şi fost concepută. Protecţia propriu-zisă a vizitatorilor este prioritară la noi şi, prin urmare, casca este, aşa cum spuneţi, mai degrabă o lucrare de artă a carei valoare, foarte probabil, o să crească în timp.